16:12 Isai a trimis să-l aducă. Şi el era cu păr bălai, cu ochi frumoşi şi faţă frumoasă. Domnul a zis lui Samuel: Scoală-te, şi unge-l, căci el este!
Faţa frumoasă. Sau ,,frumos”.
,,Unge-l.” Pentru ce alege Dumnezeu pe anumiţi oameni să fie reprezentanţii Săi, lăsându-i pe alţii deoparte? Ce diferenţă era între alegerea făcută de El în cazul lui Saul şi aceea a lui David? Fiind atotştiutor, Dumnezeu cunoştea în mod precis calea pe care avea să meargă Saul şi totuşi l-a uns şi i-a făgăduit să fie cu el (cap. 10,7). Împotriva propriilor lor interese şi a voinţei Sale pentru ei, Dumnezeu a răspuns cererii copiilor lui Israel pentru un împărat. Este evident că Saul era cunoscut de popor, un împărat după inima lor, dar nu după a lui Dumnezeu. Ei nu se gândeau la conducere spirituală, ci la putere naţională. După ce a fost ales, Saul a avut handicapuri serioase. Dumnezeu le-a recunoscut, dar l-a avertizat despre pericolele pe care avea să le întâmpine şi i-a sfătuit în mod clar cum să le facă faţă.
Cu David lucrurile stăteau diferit. Nu există dovadă că poporul ajunsese nemulţumit de Saul. Ei erau de fapt foarte mulţumiţi de rezultatele campaniei amalecite. David era cel mai tânăr în casa tatălui său, iar în Orient vârsta atrage după sine respect şi întâietate (Geneza 29,25.26). El era un băietan, fără nici o pretenţie de stimă nici chiar din partea membrilor propriei familii (1 Samuel 17,28). El nu avea statura înaltă a lui Saul, nici fizicul lui Samson. Saul a fost chemat de la plug ca răspuns la cererile urgente ale bătrânilor de a avea un împărat. El avusese puţin timp pentru instruire. David a fost chemat de la oile cele blânde, încă pe când era un băiat, şi a avut mai mult de zece ani la dispoziţie ca să se pregătească pentru sarcinile grele de conducător al celor douăsprezece seminţii.
Ales de tânăr, David s-a bucurat de ocazia unei perioade de instruire şi încercare înainte ca să-şi fi asumat răspunderile înaltei slujbe. Acolo unde caracterul lui David lăsa de dorit în lumina standardului divin, puteau fi făcute schimbări înainte de încoronarea Samuel Tot aşa lucrează Dumnezeu cu fiecare ins pe care îl invită să fie membru al împărăţiei Sale şi în mod deosebit cu cei pe care îi cheamă să ocupe poziţii de răspundere. În mod cu totul neştiut omul este încercat prin întâmplările obişnuite ale vieţii, până când, în cele din urmă, Dumnezeu poate să spună: ,,Ai fost credincios peste puţine lucruri, peste multe te voi pune” (Matei 25,23). Până aici David dovedise o vigoare tinerească deplină, un spirit iubitor şi amabil şi o cutezanţă născută din încrederea în puterea divină. El n-a fost corupt de lume, fiind un spirit meditativ care creştea în singurătatea liniştită a dealurilor Betleemului. Acolo, păscând turma ca şi Moise în Madian, el şi-a dezvoltat simţământul răspunderii şi calităţi de conducător care aveau să-l poarte prin viaţă.