15:24 Atunci Saul a zis lui Samuel: Am păcătuit, căci am călcat porunca Domnului, şi n-am ascultat cuvintele tale; mă temeam de popor, şi i-am ascultat glasul.
Am păcătuit. Înainte de anunţul făcut de Samuel că Dumnezeu îl lepădase pe Saul ca împărat (v. 23), Saul şi-a apărat în mod energic felul sau de a acţiona. Numai când sentinţa a fost pronunţată şi pedeapsa a ajuns să fie cunoscută, el a fost dispus să admită abaterea de la porunca divină. Saul n-a reuşit să facă dovada unei vieţi schimbate, care însoţeşte ,,întristarea după voia lui Dumnezeu”. De fapt, întristarea lui a fost ,,întristarea lumii” (2 Corinteni 7,9-11). Nu dorinţa sinceră de a face ce este drept a fost aceea care l-a îndemnat să facă această mărturisire, ci teama de a pierde împărăţia. Numai când a fost confruntat cu această perspectivă, el a simulat pocăinţa, cu scopul de a salva, dacă era posibil, poziţia sa ca împărat. Mărirea omenească însemna pentru el mai mult decât aprobarea divină.