15:20 Saul a răspuns lui Samuel: Am ascultat glasul Domnului, şi m-am dus în calea pe care mă trimitea Domnul. Am adus pe Agag, împăratul lui Amalec, şi am nimicit cu desăvârşire pe Amaleciţi;
Am ascultat. Numai o inimă perversă, încăpăţânată va încerca să prezinte neascultarea ca ascultare. Prin această pretenţie Saul a făcut dovada cât de mult se îndepărtase de calea dreptăţii. Când Eva ,,a văzut că pomul era bun de mâncat şi plăcut la privit şi că pomul era dorit ca să deschidă cuiva mintea”, atunci ,,a luat din rodul lui şi a mâncat” (Geneza 3,6). Dacă cineva crede că ceea ce a arătat Dumnezeu în mod clar că este otravă morală este de dorit pentru masă, ca hrana să fie mai bogată, atunci reneagă legătura cu Dumnezeu şi declară solemn legătura cu cel rău. Când ceea ce Dumnezeu a spus că este întru totul rău apare a fi întru totul bun, omul trebuie să ştie că a pus piciorul pe un teren interzis şi că este lipsit de apărare în faţa ispitelor subtile ale amăgitorului. Astfel şi-a provocat propria orbire spirituală şi şi-a împietrit propria inimă (vezi Efeseni 4,30; vezi cele despre Exod 4,21).
Hristos a avertizat pe ucenicii Săi că ,,va veni vremea când oricine vă va ucide, să creadă că aduce o slujbă lui Dumnezeu” (Ioan 16,2). Din primele zile ale bisericii (Fapte 26,9-11; comp. cu 1 Timotei 1,13) până astăzi, cele mai aspre persecuţii împotriva servilor lui Dumnezeu au fost duse în numele religiei. După încheierea timpului de probă, oamenii răi vor continua formele religiei cu un aparent zel pentru Dumnezeu (GC 615). Aceasta este cea mai subtilă amăgire a diavolului de a ascunde în aşa fel eroarea, încât să fie luată drept adevăr. Din cauza aceasta, solia martorului credincios către Laodicea, perioada în care maestrul amăgirilor va depune eforturile cele mai încununate de succes, îi sfătuieşte pe credincioşi să folosească ,,alifie pentru ochi” ca să poată vedea (Apocalipsa 3,18) starea lor adevărată, să poată deosebi între adevăr şi minciună, să poată discerne vicleniile lui Satana, pentru a se feri de ele, să poată descoperi păcatul şi să-l urască şi să poată vedea adevărul şi să asculte el (5T 233). Altfel, întocmai ca şi iudeii zilelor lui Hristos, vor fi găsiţi ca acceptând ca doctrină poruncile oamenilor (Matei 15,9).
Am adus pe Agag. Cât de absurd, dar adevărat! Saul prezintă faptul lui suprem de neascultare ca dovadă a deplinei supuneri faţă de porunca lui Dumnezeu dată prin profetul Samuel. Orb din punct de vedere spiritual, el ia răul drept bine şi se întristează ca Samuel, se opune la ceea ce el, personal, considera – şi ceea ce într-un anumit sens chiar era – o foarte mare victorie (vezi PP 629).