15:11 Îmi pare rău că am pus pe Saul împărat, căci se abate de la Mine şi nu păzeşte cuvintele Mele. Samuel s-a mâhnit, şi toată noaptea a strigat către Domnul.
Îmi pare rău. Vezi cele despre Geneza 6,6; Exod 32,14, Judecători 2,18. Mulţi au găsit greu de împăcat afirmaţia aceasta cu 1 Samuel 15,29, care spune că ,,Dumnezeu nu minte şi nu se căieşte, căci nu este un om ca să-I pară rău”. Amândouă verbele sunt forme ale lui nacham, pe care Gesenius le defineşte cu ,,a se tângui” sau ,,a se întrista” din cauza nenorocirii altora şi de aici ,,a compătimi”; precum şi din cauza acţiunilor cuiva, ,,a se căi”. Nicăieri Biblia nu spune că omul se căieşte de binele pe care-l poate face, ci numai de rău. Totuşi despre Dumnezeu se spune că Se căieşte atât de binele pe care El îl face cât şi de rău (vezi Ieremia 18,7-10). ,,Căinţa omului înseamnă o schimbare de hotărâre. Căinţa lui Dumnezeu înseamnă o schimbare a împrejurărilor şi a relaţiilor” (PP 630). Cuvântul nacham ar trebui să fie aşa fel tradus încât să redea această idee.
În baza principiului liberei alegeri, Dumnezeu nu face din nici un om o simplă maşină care să îndeplinească scopurile divine. Este adevărat că, până la urmă, scopurile acestea vor fi aduse la îndeplinire (Isaia 46,10), dar individul sau naţiunea chemată să le aducă la îndeplinire nu este lipsită de privilegiul de a alege să consimtă propunerile lui Dumnezeu sau să le lepede .Cel care la început zice: ,,nu mă voi duce”, dar îşi schimbă hotărârea, este mult mai bun decât cel care promite că va merge, dar mai târziu se hotărăşte să nu meargă (vezi Matei 21,28-30). În fiecare caz, dacă instrumentul dorinţei lui Dumnezeu se dovedeşte nevrednic, Dumnezeu ,,Se întristează” din cauza hotărârii individului, dar îi permite să urmeze calea aleasă de el şi să culeagă ce a semănat. Hotărârea lui Saul de a urma propriilor sale dorinţe n-a zădărnicit nici în cea mai mică măsură scopul veşnic al lui Dumnezeu, dar i-a oferit lui Dumnezeu ocazia să dovedească îndelunga Lui răbdare, îngăduind lui Saul să rămână împărat. Succesiunea naturală a cauzei şi efectului este una din lecţiile cele mari care trebuie să fie învăţate de om în această mare controversă dintre bine şi rău.
Samuel s-a mâhnit. În mod literal, ,,Samuel s-a aprins”. Acolo unde verbul acesta este folosit în legătură cu cuvântul ,,mânie” este de obicei tradus ,,a se aprinde de mândrie”. Acesta este singurul loc în Vechiul Testament unde verbal nacham este tradus ,,mâhnit”. Nu este corect să se traducă ,,Samuel s-a mâniat”, pentru că declaraţia arată în continuare că el ,,a strigat toată noaptea către Domnul” (vezi v. 11). Profetul a fost atât de dezamăgit şi de încurcat încât a căutat cu toată inima pe Domnul ca să afle calea de ieşire din această situaţie tragică.