14:4 Între trecătorile prin care căuta Ionatan să ajungă la straja Filistenilor, era un pisc de stâncă de o parte şi un pisc de stâncă de cealaltă parte; unul purta numele Boţeţ şi celălalt Sene.
Între trecătorile. Iosif Flavius spune: ,,Acum tabăra vrăjmaşului era după o prăpastie care avea trei vârfuri, care se termina într-o strâmtoare îngustă şi lungă, în timp ce era o stâncă ce îi înconjura întocmai ca o linie de front, făcută să prevină un atac al vrăjmaşului” (Antiquities VI, 6,2). Cei care au vizitat regiunea de nord a prăpăstioasei văi spun că localnicii mai vorbesc încă de ea ca despre ,,fort”. Acest colţ de stâncă a fost numit Boţeţ, care poate să însemne ,,alb” sau ,,strălucitor”, dar mult mai probabil ,,moale” sau ,,delicat”. Pe latura sudică a văii este un alt colţ de stâncă de înălţime aproximativ egală, numit Sene sau ,,tufiş spinos”, mult mai uşor de escaladat decât cel de pe partea nordică. Informaţiile topografice din acest text al Scripturii se spun că au fost folosite de Allenby la luarea de la turci a Micmaşului, în 1917.