14:31 În ziua aceea au bătut pe Filisteni de la Micmaş până la Aialon. Poporul era foarte obosit,
De la Micmaş până la Aialon. O distanţă de vreo 20 de mile peste podişul muntos al Palestinei centrale şi în jos înspre ţinutul desfăşurat al Şezelei, aproape 1000 de picioare mai jos decât Micmaş, prin astfel de văi ca Wadi Selman. Principala şosea modernă de la Ierusalim la Lyda trece prin Wadi Selman, după ce se desface din drumul de la nord de Sihem, cam la 5 mile (8 km) afară din Ierusalim. Un marş obişnuit peste un astfel de teren ca acela dintre Micmaş şi Aialon ar fi considerat o călătorie de o zi întreagă. Contextul lasă să se înţeleagă că atacul lui Ionatan a fost dimineaţa foarte devreme (vezi despre v. 13). Dacă este aşa, Israel a urmărit pe inamic o zi întreagă, de abia oprindu-se să adune prada, care, în cazul acesta trebuie să fi fost mare. Filistenii adunaseră un mare număr de care şi cai la Micmaş. La acestea se mai adaugă lăncile, scuturile, hrana şi diferite alte lucruri pe care trebuia să le care o oştire. Succesul militar al oamenilor lui Saul ar fi fost o mare sarcină pentru o armată bine hrănită şi a fost mult mai greu pentru o mulţime prost hrănită, un popor indisciplinat, de la ţară, ca cel condus de el. Ce învăţătură ar fi putut fi această experienţă pentru Saul, care suferea încă de mustrare şi era gelos numai pentru propria lui reputaţie. Dar, o dată ce îşi aşezase piciorul pe nisipul mişcător al mândriei, fiecare încercare slabă şi nehotărâtă de a se salva singur n-a făcut decât să-l afunde şi mai mult.