14:23 Domnul a izbăvit pe Israel în ziua aceea, şi lupta s-a întins până dincolo de Bet-Aven.
Domnul a izbăvit pe Israel. Aici este un exemplu vrednic de luat în seamă de putere divină care conlucrează cu efortul omenesc. Ionatan dorea eliberarea de incursiunile filistenilor. Evenimentele zilei nu lăsau nici o îndoială decât aceea că aspiraţia lui era venită de la Duhul Sfânt. Ionatan a văzut criza impulsivă a depresiei care a cuprins pe tatăl său, dar aceasta n-a făcut decât să-i inspire o şi mai mare încredere în Conducătorul divin, care-l chemase pe Saul să ocupe locul de frunte. Cu fiecare pas de înaintare, Ionatan simţea un val de putere, născut din credinţă, care-l întărea pentru următorul pas. În acea zi, el dovedea că Iehova este un Dumnezeu care Îşi ţine legământul, Unul care era în stare să facă astfel încât mânia omului să-I aducă laude.
Cât de multe spun aceste cuvinte: ,,Domnul a izbăvit pe Israel!” – tăria şi curajul agresiv al tânărului luptător, tovărăşia şi sprijinul purtătorului de arme, mulţumirea de sine a străjerilor de pe piscul de stâncă, sincronizarea perfectă a atacului, panica creată prin surpriza atacului, cutremurul de pământ, strigătele unei oşti cuprinsă de panică, eliberarea robilor care, prin stimulentul eroicei fapte a lui Ionatan, s-au simţit liberi să se întoarcă împotriva răpitorilor lor şi întoarcerea unui împărat şi a oştirii lui, care anterior fuseseră umiliţi peste măsură în faţa vrăjmaşilor lor! Acum, fiecare părea nerăbdător să demonstreze zelul său pentru a face ca înfrângerea inamicului să fie completă.
Bet-Aven. Numele Bet-Aven înseamnă probabil ,,casa idolilor”, posibil ,,casa goliciunii”. Se crede că se referă la o localitate din regiunea la nord de Micmaş şi la răsărit de Betel. Drumul principal al filistenilor era spre apus înspre patria lor, dar panica lor a fost aşa de mare încât au fugit în toate direcţiile.