14:1 Într-o zi, Ionatan, fiul lui Saul, a zis tânărului care-i purta armele: Vino, şi să pătrundem până la straja Filistenilor, care este dincolo de locul acesta. Şi n-a spus nimic tatălui său.
Şi n-a spus nimic tatălui său. Ionatan a fost primul prezentat în naraţiunea din cap. 13 unde i s-a încredinţat o treime din garda naţională aşezată la Ghibea. Saul, cu celelalte două treimi, a cantonat la nord-est de Micmaş. La apariţia filistenilor, pentru a răzbuna înfrângerea garnizoanei de la Gheba, Saul s-a retras la Ghilgal, în timp ce se pare că Ionatan a rămas la Gheba, iar filistenii au ocupat Micmaşul (cap. 13,16). Textul nu este clar, dacă Samuel s-a întors la Rama sau dacă a rămas la Ghibea (v. 15), dar este foarte sigur că, aşa după cum se desfăşoară naraţiunea în acest capitol, Dumnezeu căuta să convingă pe israeliţi de nevoia strictei dependenţe de El. Caracterul secret al acţiunii lui Ionatan este o dovadă evidentă a credinţei lui în Dumnezeu, în ciuda lepădării lui Saul la Ghilgal (cap. 13,14). Ceea ce în mod obişnuit ar fi fost considerat ca o aventură, devine puternica dovadă a lucrării providenţei divine. Domnul S-a folosit de orice dovadă materială posibilă pentru a convinge un popor incult despre iubirea Sa faţă de ei şi despre faptul că toate lucrurile sunt posibile pentru cei a căror inimă tânjeşte după eliberarea din robia păcatului.