13:3 Ionatan a bătut tabăra Filistenilor care era la Gheba, şi Filistenii au auzit lucrul acesta. Saul a pus să sune cu trâmbiţa prin toată ţara, zicând: Să audă Evreii lucrul acesta!
Tabăra. Ebraicul neşib, ,,stâlp”, ,,prefect”, ,,deputat”, ,,garnizoană” sau ,,post”. În general, comentatorii au socotit că înţelesul de ,,prefect” sau ,,guvernator” ar trebui să fie sensul de aici ca fiind mai potrivit în context (dar vezi PP 616). În Geneza 19,26 neşib este redat ,,stâlp”, iar în 1 Regi 4,19 şi 2 Cronici 8,19 ca ,,slujbaş” sau ,,slujbaşi”.
Gheba. Cam la 4 mile nord-est de această Ghibea se întinde Wadi Medineh, o mare crăpătură în suprafaţa pământului, observabilă cu greu chiar de la mică distanţă de marginea prăpăstiei. Laturile ei se înalţă ca prăpăstii de netrecut, la sute de picioare înălţime. Pe partea de sud-vest a văii este Gheba, şi o milă sau două spre nord-est peste vale se află cetatea Micmaş, pe un platou cam cu 700 de picioare mai jos decât ţinutul din jurul Ghibeii (Tel el-Ful). Ţinutul spre est de Micmaş coboară o distanţă în pantă uşoară, fiind bun pentru agricultură, de unde se vede bine drumul de la (spre) Ierihon. Muntele Betel este la vreo 6 mile nord de Ghibea şi cu 200 picioare mai înalt decât Ghibea.
Micmaş avea să stăpânească drumul principal de la Ierihon şi valea Iordanului către Betel şi şoseaua principală care trece pe la nord de Ierusalim spre Sihem. Saul a aşezat pe fiul său, Ionatan, şi o treime din soldaţii lui înarmaţi la Ghibea, în timp ce, cu celelalte două treimi ale armatei a păzit drumul de acces spre Betel şi Ghibea dinspre est. Acesta ar fi fost drumul cel mai probabil al amoniţilor, dacă ei ar fi căutat să se răzbune pe Saul pentru biruinţa de la Iabeş din Galaad. El n-a anticipat necazul dinspre vest, pentru că acolo era pace cu filistenii de mai mulţi ani (cap. 7,13).
Filistenii. Deşi filistenii nu erau în război cu Israel, ei păstrau posturi de pază pe dealuri, aşa ca acela de la Gheba, la sud-vest de Micmaş, peste vale, şi cu vreo 200 de picioare mai sus. Cuvântul naşib (sau neşib, vezi mai sus), tradus ,,tabără”, vine de la verbul naşab, ,,a lua poziţie”, ,,a fi aşezat într-un loc”, prin numire sau spre îndeplinirea datoriei. Nu departe de acel loc, la Rama (vezi cele despre cap. 1,1), era o şcoală a profeţilor organizată de Samuel. Este evident faptul că Samuel a încercat să pareze influenţa păgână filisteană, aşezându-şi şcoala în apropiere, sperând astfel să atragă poporul înapoi la închinarea lui Iehova. Numai dacă influenţa şcolii profetice ar fi pătruns în viaţa individuală a locuitorilor din Gheba, astfel ca filistenii să poată vedea adevărata importanţă a mântuirii lui Dumnezeu, lupta sângeroasă ar fi putut fi evitată şi mulţi filisteni ar fi putut primi pe Dumnezeu, întocmai cum a făcut Naaman sirianul în anii de mai târziu (2 Regi 5).
Să audă evreii. Substantivul ,,evreii”, folosit pentru a desemna poporul evreu, se află numai de 35 de ori în întreaga Biblie, de 31 de ori în Vechiul Testament şi de 4 ori în Noul Testament. Din cele 31 de referinţe ale Vechiului Testament, 16 sunt în legătură cu şederea lui Israel în Egipt şi 5 în legătură cu acest război împotriva filistenilor (cap. 13 şi 14). Dimpotrivă, cuvântul ,,Israel” este folosite de sute de ori în Scripturi, iar întrebarea care se naşte este pentru ce există acest contrast între aceste două cazuri. Un fapt este însă clar. Termenul de ,,evreu” este folosit totdeauna de străini sau de israeliţi când vorbesc despre ei înşişi străinilor. În general, acum se crede că ,,evreu” era numele obişnuit sub care erau cunoscuţi israeliţii vecinilor lor (vezi cele despre Gen 1021; 14,13). Faraon şi poporul lui se pare că au folosit ambele nume în mod alternativ (vezi Exod 1,16; 5,2; 14,5 etc. vezi, de asemenea, cele despre 1 Samuel 13,7).