12:1 Samuel a zis întregului Israel: Iată că v-am ascultat glasul în tot ce mi-aţi zis, şi am pus un împărat peste voi.
V-am ascultat. Împărăţia lui Dumnezeu este întemeiată pe principiul alegerii libere. Faptul că Dumnezeu cunoaşte sfârşitul de la început nu trebuie, în nici un caz, să-l oprească pe om să ia propriile decizii (vezi Ed. 178). Când Dumnezeu a făcut cunoscut poporului, înainte de a fi intrat în Palestina că va veni timpul când aveau să ceară un împărat (Deuteronom 17,14), El nu Şi-a exprimat în această privinţă voinţa Sa, ci doar a dezvăluit ce curs vor lua evenimentele.
În tot ce mi-aţi zis. Dumnezeu le dăduse un împărat după măsura idealurilor lor, cel puţin cât priveşte înfăţişarea, şi se părea de asemenea, că întruneşte şi măsura spirituală dorită de Dumnezeu. În timpul celor câteva luni, Saul se dovedise a fi stăpânit de Duhul lui Dumnezeu. A avut
o atitudine liniştită, răbdătoare faţă de vrăjmaşii lui, a fost smerit înaintea Domnului, ascultător faţă de sfatul profetului, energic în luptă, hotărât în caz de nevoie urgenţă şi cel dintâi în sacrificiu de sine.
Un împărat peste voi. Dacă Domnul ar fi permis lui Israel să ţină alegeri, aspiraţiile politice ale seminţiilor mai mari ar fi dus fără îndoială la confuzie şi despărţire amară. Prin aruncarea sorţilor, a fost ales unul din cea mai mică seminţie. Israel trebuia să înţeleagă continua nevoie de călăuzire divină. Chiar dacă acum aveau un împărat conform cu dorinţele lor, ei trebuie să-şi aducă aminte că progresul nu putea fi făcut nici prin tărie, nici prin putere, ci prin Duhul lui Dumnezeu (vezi Zaharia 4,6). Ei ar fi trebuit să fie dispuşi să urmeze pe judecătorul lor, Samuel, care îi condusese prin multe crize în timpul deceniilor administraţiei lui. Dar acum, fiindcă hotărârea lor în favoarea unei forme monarhice de guvernământ fusese irevocabil confirmată, Samuel a căutat să le arate clar că un conducător nu poate merge mai repede decât este dispus poporul lui să-l urmeze şi că, mişcările lui trebuie să fie condiţionate de libera lor alegere. Cu toate că a presimţit pericole nespuse în cale, el n-a purtat nici un resentiment în inimă faţă de ei, nici nu i-a părăsit în nici un fel şi nici nu i-a lăsat în voia propriilor lor planuri.