11:2 Dar Nahaş, Amonitul, le-a răspuns: Voi face legământ cu voi dacă mă lăsaţi să vă scot la toţi ochiul drept, şi să arunc astfel o ocară asupra întregului Israel.
Ocară asupra întregului Israel. După cât s-ar părea, Nahaş n-a cunoscut dorinţa lui israel pentru o mai strânsă organizare a seminţiilor sub un împărat. Dacă oamenii din Iabeş din Galaad cunoşteau planul şi dacă toate seminţiile au fost reprezentate la alegerea lui Saul la Miţpa (cap. 10,17), se pare că aceasta era de mică importanţă pentru ei. Atitudinea celor din Iabeş din Galaad dă o idee despre starea de dezorganizare a naţiunii nu atât de mult din cauza nevoii lor de un împărat, cât din cauza lepădării de către ei a planului lui Dumnezeu. Egoismul crescuse până la punctul unde, nici o soluţie oferită de Dumnezeu nu avea să fie acceptabilă pentru naţiunea întreagă (vezi cap. 10,27). Nahaş nu avea o ură specială faţă de bătrânii din Iabeş mai mult decât faţă de restul lui Israel. Scopul lui era să arate dispreţ pentru tot Israelul, batjocorind pe unii dintre ei. În acelaşi fel, vrăjmaşul sufletelor îngrămădeşte dispreţ asupra oştilor cereşti aducând suferinţă unui suflet pierdut şi apoi învinuind că o astfel de pedeapsă este rezultatul natural al slujirii lui Dumnezeu.