11:11 A două zi, Saul a împărţit poporul în trei cete. Au pătruns în tabăra Amoniţilor în straja dimineţii, şi i-au bătut până la căldura zilei. Cei ce au scăpat, au fost risipiţi, şi n-au mai rămas doi laolaltă dintre ei.
În straja dimineţii. La vechii evrei, noaptea era împărţită în trei străji militare. Prima strajă este amintită în Plângeri 2,19. Ghedeon şi oştirea lui au căzut asupra madianiţilor la începutul străjii de mijloc (Judecători 7,19). A fost în timpul străjii a treia sau straja ,,dimineţii” când Moise şi-a întins toiagul şi apele Mării Roşii s-au întors acoperind pe egiptenii care îi urmăreau (Exod 14,24-27). Aici, Saul şi cele trei cete ale sale care au mărşăluit toate noaptea, au căzut asupra amoniţilor, care nu bănuiau nimic, în timpul străjii dimineţii, exact înainte de a se lumina de ziuă, şi lupta a durat până la amiază. Deruta a fost completă, nici măcar doi inamici n-au fost lăsaţi împreună.
Multe dintre providenţialele eliberări ale lui Dumnezeu au venit în timpul acesta la lumină. David a putut să se gândească la eliberarea de la Marea Roşie atunci când cânta: ,,seara vine plânsul, iar dimineaţa veselia” (Psalmul 30,5). În cuvintele străjerului care răspunde: ,,Vine dimineaţa şi este tot noapte” (Isaia 21,12), dimineaţa a adus bucurie pentru bătrânii din Iabeş, dar noaptea condamnării pentru Nahaş şi cei care l-au urmat Soarta pe care o pregătise pentru oamenii cetăţii asediate s-a întors asupra capului lui în măsură dublă.
A fost în straja dimineţii când cel cu care se lupta Iacob a spus: ,,Lasă-mă să plec, căci se revarsă zorile” (Geneza 32,26). Zorile zilei noi a adus cu sine mângâiere şi asigurare. A fost în straja dimineţii (cea de-a patra strajă, după socoteala vremurilor romane), când Isus a venit la barca bătută de furtună pe marea Galileii şi a liniştit inimile ucenicilor, tulburaţi de îndoieli cu privire la mesianitatea Lui (vezi Matei 14,25). A fost în straja dimineţii când Cerul a trimis îngerul cel puternic cu viteza luminii la mormântul din afara porţilor Ierusalimului să culce la pământ garda de ostaşi şi să strige: ,,Fiul lui Dumnezeu, vino afară; Tatăl Tău Te cheamă” (DA 779, 780).
Saul nu s-a oprit să întrebe pe bătrânii din Iabeş pentru ce nu veniseră la Samuel când trebuia să fie ales un împărat. El n-a întrebat nimic despre trecutul lor, oricare putea el să fie. Ei aveau nevoie de ajutor, iar Duhul lui Dumnezeu a pus stăpânire pe el venindu-le în ajutor. Dumnezeu este mult mai interesat de atitudinea cuiva după recunoaşterea greşelilor decât de greşelile în sine. Prin comportarea lor de mai târziu, oamenii din Iabeş au dovedit că trăit experienţa unei adevărate schimbări a inimii (1 Cronici 10,11,12).