10:1 Samuel a luat sticluţa cu untdelemn, şi a turnat-o pe capul lui Saul. Apoi l-a sărutat, şi a zis: Nu te-a uns Domnul ca să fii căpetenia moştenirii Lui?
Sticluţa cu untdelemn. Untdelemnul de măsline era un simbol al prosperităţii (Deuteronom 32,13; 33,24). Ungerea trupului cu untdelemn era de la începutul istoriei şi încă mai este la popoarele primitive o practică generală. Mai târziu au fost folosite ungeri parfumate. Persoanele erau unse pentru motive diferite: ca semn de cinste (Luca 7,46; Ioan 11,2), ca pregătire pentru evenimentele sociale (Rut 3,3) sau însemnând o calificare potrivită pentru vreo slujbă special, demnitate, funcţie sau privilegiu.
Te-a uns Domnul. La evrei ungerea unui bărbat de către un profet era simbolul primirii de către el a unei înzestrări speciale cu Duhul Sfânt pentru aducerea la îndeplinire a sarcinii încredinţată lui. Acest untdelemn pentru ungere era folosit pentru consacrarea obiectelor întrebuinţate în scopuri religioase, cum era cortul întâlnirii (Exod 30,26-29), şi pentru consacrarea preoţilor (Exod 29,7; 30,30; Levitic 8,10-12 etc.). La pregătirea şi folosirea lui trebuia depusă o grijă deosebită (Exod 30,23-33). Desigur că nu era nici o sfinţenie mai mare în untdelemnul însuşi decât în apa botezului; acesta nu transmitea nici o virtute specială; el era numai un simbol. Unii socotesc că practica ungerii unui rege îşi avea originea în Egipt; alţii văd în vechiul ritual canaanit o dovadă a folosirii lui foarte de timpuriu.
Ungerea cu untdelemn este o ilustraţie minunată a felului în care Dumnezeu foloseşte obiceiurile omeneşti spre a-i călăuzi pe oameni să ajungă la o mai adâncă şi mai adevărată cunoştinţă a mântuirii. Dumnezeu i-a instruit pe israeliţi să facă bine cunoscute modele de învelitori, drugi pentru cărat etc. pentru mobilierul şi vasele sfinte ale cortului întâlnirii, asemănându-se într-o anumită măsură celor folosite de egipteni în legătură cu templele lor. Obiecte de măiestrie asemănătoare au fost găsite în mormântul lui Tutankamon. Aici au mai fost găsite şi figuri de paznici asemenea heruvimilor, cu aripile lor întinse, lucrate în relief pronunţat pe sarcofagul acestui faraon. Magilor din zilele lui Hristos, Dumnezeu le-a dat un semn printr-un mijloc cu care ei erau obişnuiţi – o stea care să-i călăuzească la Betleem. Oricare ar fi epoca şi oricare obiceiurile oamenilor, Dumnezeu foloseşte mijloacele binecunoscute oamenilor pentru a-i învăţa despre sfinţenia Lui şi frumuseţea Planului de Mântuire.