10:19 Şi astăzi, voi lepădaţi pe Dumnezeul vostru, care v-a izbăvit din toate relele şi din toate suferinţele voastre, şi-I ziceţi: Pune un împărat peste noi! Înfăţişaţi-vă acum înaintea Domnului, după seminţiile voastre şi după miile voastre.
Voi lepădaţi pe Dumnezeul vostru.Cât de limitat este omul în gândirea lui când opune înţelepciunii sale mărginite atotştiinţa Creatorului! În zilele judecătorilor, când oştile înarmate ale Egiptului mărşăluiau prin ţară fără încetare, israeliţii fuseseră apăraţi de asalturile care supuneau cetate după cetate în Palestina. Ei nu şi-au dat seama că domnii egipteni s-au întors acasă spunând că nu au de ce să se teamă de israeliţii care locuiesc pe dealuri. Israel nu ştia că aceste oşti, care mărşăluiau prin ţară, fuseseră unealta de a opri triburile din împrejurimi, care, fără îndoială că priveau cu ochi lacomi spre înălţimile bine udate ale ţării de la apus de Iordan (vezi Exod 24,28).
În decursul istoriei lumii, oamenii au fost ispitiţi să pună la îndoială înţelepciunea planurilor lui Dumnezeu. După potop, Dumnezeu a făcut legământ cu omenirea că pământul nu va mai fi nimicit prin apă. Oamenii, în loc să se încreadă în această făgăduinţă, au socotit că trebuie să clădească un turn al cărui vârf să nu mai poată fi atins de nici un potop. Pentru siguranţă, ei au fost nevoiţi să clădească cetăţi şi să trăiască în strânsă legătură cu vecinii lor. Chiar şi iudeii zilelor lui Hristos uitaseră să caute mai întâi împărăţia lui Dumnezeu şi dreptatea Lui şi să-L lase pe El să aibă grijă de nevoile lor materiale şi vremelnice, după cum considera de cuviinţă.
În dorinţa lor de a fi ca popoarele din jur, israeliţii n-au înţeles că plasau încă un obstacol în calea planurilor Împăratului lor ceresc. Ca fiinţe morale libere, ei limitau pe Dumnezeu prin alegerea lor (Psalmul 78,41) şi astfel semănau sămânţa egoismului şi răzvrătirii. Secerişul funest era sigur că vine, totuşi Dumnezeu, în îndurarea şi îndelunga Lui răbdare, nu i-a lepădat niciodată.