1:6 Potrivnica ei o înţepa dese ori, ca s-o facă să se mânie, pentru că Domnul o făcuse stearpă.
O înţepa. Atitudinea Peninei era cauzată în parte de generozitatea bine-intenţionate a lui Elcana. Întocmai ca şi în cazul lui Lucifer, gelozia pentru atenţiile oferite altuia, fie în cămin sau în altă parte, dă naştere la răutate batjocoritoare, iritantă care îşi găseşte expresia în dese momente (ţurţur de picături) de derâdere. Astfel de batjocuri nu numai că au făcut să-i treacă Anei pofta de mâncare, dar au făcut-o să nu ia parte nici la sărbătoare. Să fi fost oare din cauză că ea se simţea nevrednică, ca Aaron după moartea fiilor săi, Nadab şi Abihu (Levitic 10,19)? Să nu fi avut oare nevoie cu atât mai mult de binecuvântările spirituale ale serbării în astfel de împrejurări? Se mai poate întreba, cât de mult din binecuvântarea serbării a primit Penina, deoarece ea şi-a îngăduit să-şi bată joc de semenul ei? O astfel de situaţie este asemănătoare cu aceea amintită de Hristos în întâmplarea cu vameşul şi fariseul (Luca 18,10-14). Totuşi, ca şi vameşul, Ana n-a răspuns cu invective la invective, ci a păstrat necazul pentru sine şi a vărsat lacrimi tăcute.