1:22 Dar Ana nu s-a suit, şi a zis bărbatului ei: Când voi înţărca copilul, îl voi duce, ca să fie pus înaintea Domnului şi să rămână acolo pentru totdeauna.
Ana nu s-a suit. Samuel era privit de mama lui nu numai ca un simplu copil, ci ca o jertfă pentru Dumnezeu. De aceea ea a căutat să-l educe pentru Dumnezeu încă din copilărie. Ea s-a îngrijit de nevoile lui corporale cu multă băgare de seamă şi cu rugăciune, îndreptând cugetele lui spre Domnul oştirilor încă de la cea mai fragedă vârstă. Pentru ca ea să-şi poată îndeplini sarcina ei în mod desăvârşit, ea n-a vizitat Silo, până după ce el a fost înţărcat. Cât de departe ajunge influenţa unei mame în Israel. Fie că ea este o exilată sau o sclavă, ca Iochebed, mama lui Moise, fie un membru persecutat în căminul unui levit din Canaan, clipele ei sunt nepreţuite. Înţelegând aceasta, Ana a început să lucreze nu numai pentru cele vremelnice, ci pentru veşnicie. Era răspunderea ei să imprime asupra sufletului omenesc chipul celui divin. Tot aşa a fost şi cu Maria, mama lui Isus.
Încă odată îi fusese încredinţată unei roabe a Domnului sarcina de a reînsufleţi credinţa decadentă a unui popor iubitor de păcat şi descurajat, care n-a înţeles că Dumnezeu se foloseşte de lucrurile slabe ale lumii pentru a le smeri pe cele înţelepte. Meditează asupra consacrării lui Iochebed faţă de sarcina ei, asupra viziunii clare a Anei când ea l-a adus pe Samuel pe lume, sau asupra solemnului simţământ de răspundere al Mariei când ea a răspuns soliei îngerului ,,Iată roaba Domnului, facă-mi-se după cuvintele tale” (Luca 1,38).
Dar chiar cu cea mai serioasă cugetare din partea mamei, copilul avea totuşi să facă propria alegere în viaţă. Aşa a fost şi cu Samson, de pildă. Cu toate acestea, chiar Samson, după o lungă perioadă de servire de sine, a primit o vedenie de la Dumnezeu care l-a condus să-şi predea viaţa, fără gând de întoarcere, o consacrare care l-a aşezat în marea galaxie a acelora care au biruit prin credinţă, aşa cum este raportat în capitolul 11 din Evrei. Cât de adevărat este că tocmai pe aceia pe care Dumnezeu îşi propune să-i folosească pentru o lucrare specială, Satana încearcă să-i folosească, să-i abată de pe cale.
Pentru totdeauna. Vezi cele despre Exod 12,14; 21,6. Prin ,,pentru totdeauna”, Ana a înţeles că Samuel trebuia să fie nazireu pe viaţă (1 Samuel 1,11; vezi şi despre Geneza 49,26; Numeri 6,2). Un fragment din cartea lui I Samuel, găsit în a patra peşteră de la Khirbet Qumrân şi publicată în anul 1954 declară în mod precis că Samuel a fost un nazireu.