5:12 V-am scris aceste puţine rânduri prin Silvan, care cred că este un frate credincios, ca să vă sfătuiesc şi să vă adeveresc că adevăratul har al lui Dumnezeu este harul acesta, de care v-aţi alipit.
V-am scris. Şi anume în această epistolă.
Aceste puţine rânduri. [,,Pe scurt”, KJV]. Literal, ,,în puţine [cuvinte]”. Apostolul avea mult mai multe de spus decât putea să exprime în această scurtă scrisoare. Poate că sosind la credincioşii din Asia Mică, Silvan avea să completeze învăţătura din epistolă cu sfaturi verbale.
Prin Silvan. Epistola aceasta a fost scrisă de mâna lui Silvan, care poate a fost secretarul lui Petru şi a dus scrisoarea (vezi p. 547). O comparaţie între Faptele Apostolilor 18,5 şi 2 Corinteni 1,19 confirmă părerea că Silvan este o altă formă a numelui Sila. Nu se ştie încă de ce această persoană este numită diferit în aceste locuri, dar e posibil ca Sila să fie forma ebraică a numelui, iar Silvan, forma romană. S-ar putea deci ca secretarul lui Petru să fi fost Sila, cel care l-a însoţit pe Pavel în a doua sa călătorie misionară.
Se pare că Sila era un creştin iudeu foarte apreciat în biserica din Ierusalim, care ajunsese să fie convins de nevoia evanghelizării neamurilor. El i-a fost tovarăş credincios lui Pavel atât în vremuri bune cât şi în timpurile grele (vezi Faptele Apostolilor 15,22.40.41; 16,19.37; 17,10.14; 18,5; 1 Tesaloniceni 1,1). Dacă, aşa cum se crede în general, prima epistolă a lui Petru a fost scrisă din Roma (vezi p. 548), atunci se poate ca Sila, după ce lucrase cu Pavel în Corint, să i se fi alăturat lui Petru în capitala Imperiului Roman (Faptele Apostolilor 18,5).
S-a sugerat că Petru însuşi a scris concluzia epistolei (vezi comentariul de la Galateni 6,11; 2 Tesaloniceni 3,17).
Un frate credincios. Literal ,,fratele credincios”. Din articolul hotărât s-ar putea deduce că Silvan le era deja cunoscut credincioşilor şi că le-ar fi slujit personal în Asia Mică (vezi cap. 1,1). Articolul poate fi de asemenea interpretat într-un sens posesiv, ,,al nostru”, sugerând mai degrabă că Petru îl recomandă pe Silvan cititorilor, decât că ei deja l-ar fi cunoscut.
[,,Pentru voi”, KJV]. Poate că este o completare la cuvintele ,,prin Silvan” – ,,prin Silvan, pentru voi”. Epistola a fost scrisă şi probabil dusă de Silvan.
Cred. [,,Aşa cum presupun”, KJV]. Sau ,,aşa cum socotesc”, sau ,,aşa cum îl consider”. Cuvintele acestea fac referire la ,,fratele nostru”. Petru dorea ca destinatarii epistolei sale să cunoască valoarea pe care el însuşi i-o acorda lui Silvan, pentru ca astfel să îl stimeze şi ei. Compară cu recomandarea pe care i-o face Pavel lui Tihic (Efeseni 6,21).
Sfătuiesc. [,,Îndemn”, KJV]. Petru făcuse lucrul acesta cu credincioşie de-a lungul întregii epistole (cap. 1,7.13; 2,1.2.11; 3,1; 4,1; 5,1). Adeveresc. [,,Mărturisesc”, KJV]. Sau ,,dau mărturie” (vezi v. 1).
Adevăratul har al lui Dumnezeu este harul acesta. În cap. 1,10 Petru foloseşte cuvântul ,,har” cu referire la solia Evangheliei. Aici el îl foloseşte într-un sens similar, pentru a scoate în evidenţă că Evanghelia pe care o susţinuse în toată epistola sa este solia autentică a harului lui Dumnezeu.
De care v-aţi alipit. [,,În care staţi”, KJV]. Dovezile textuale favorizează exprimarea ,,de care să vă alipiţi”, ca un imperativ, îndemnându-i pe cititori să stea neclintiţi în Evanghelia pe care o primiseră.