4:2 pentru ca, în vremea care-i mai rămâne de trăit în trup, să nu mai trăiască după poftele oamenilor, ci după voia lui Dumnezeu.
În vremea care-i mai rămâne. Adică restul vieţii sale pe acest pământ.
În trup. Şi anume ca fiinţă umană.
Nu mai. Vezi comentariul de la Romani 6,11–15.
Poftele oamenilor. Adică dorinţele şi pasiunile rele, care îi conduc pe oameni la păcat.
Voia lui Dumnezeu. Viaţa celui care ,,a sfârşit-o cu păcatul” (v. 1) urmează un drum cu totul nou. Voinţa lui este supusă voinţei lui Dumnezeu, aşa cum busola e supusă polului magnetic. El trăieşte ,,nu după îndemnurile firii pământeşti, ci după îndemnurile Duhului” (Romani 8,1). Comuniunea veşnică cu Dumnezeu este făgăduită oricui ,,face voia lui Dumnezeu” (1 Ioan 2,17).