3:7 Bărbaţilor, purtaţi-vă şi voi, la rândul vostru, cu înţelepciune cu nevestele voastre, dând cinste femeii ca unui vas mai slab, ca unele care vor moşteni împreună cu voi harul vieţii, ca să nu fie împiedicate rugăciunile voastre.
La rândul vostru. [,,La fel”, KJV]. Apostolul vorbeşte acum despre datoriile soţilor. Aşteptările lui Dumnezeu de la soţul creştin nu sunt mai mici decât cele pe care le are de la soţia creştină.
Cu înţelepciune. [,,Potrivit cunoştinţei”, KJV]. Adică atent şi prevăzător, îndeplinindu-şi cu înţelepciune şi lepădare de sine toate datoriile vieţii de căsătorie. Soţia creştină trebuie să îl respecte pe soţul ei, în calitate de cap al familiei, dar el nu trebuie să profite de privilegiile pe care le are. Manifestând înţelepciunea născută din iubirea divină, soţul creştin nu va profita niciodată de pe urma soţiei sale şi nici nu va avea de la ea pretenţii nerezonabile (vezi comentariul de la 1 Corinteni 7,2–5).
Dând cinste. Adică având respect.
Vas. Sau ,,instrument”, aici însemnând persoană.
Mai slab. În comparaţie cu bărbaţii.
Vor moşteni împreună. [,,Fiind împreună moştenitori”, KJV]. În ochii lui Dumnezeu bărbaţii şi femeile sunt egali şi ,,vor moşteni împreună” Împărăţia veşnică.
Harul vieţii. Adică darul vieţii veşnice, oferit de un Dumnezeu bun şi milostiv (vezi comentariul de la Ioan 3,16).
Să nu fie împiedicate rugăciunile. Soţul care nu o tratează pe soţia sa cu respect creştinesc nu trebuie să se aştepte ca Dumnezeu să-i răspundă la rugăciuni (compară cu Matei 18,19). Dumnezeu nu poate să-Şi reverse binecuvântările asupra bărbaţilor care în relaţiile cu soţiile lor dau pe faţă egoism, tiranie şi pretenţii absurde. Într-un anumit sens, rugăciunile soţiei maltratate anulează rugăciunile făţarnice ale soţului ei.