2:8 şi o piatră de poticnire, şi o stâncă de cădere. Ei se lovesc de ea, pentru că n-au crezut Cuvântul, şi la aceasta sunt rânduiţi.
Piatră de poticnire. Apostolul citează acum din Isaia 8,14. Compară cu citatul similar al lui Pavel, în Romani 9,32. Naţiunea iudaică a fost atât de mult ofensată de solia Domnului Hristos despre neprihănirea prin credinţă încât au crucificat chiar persoana care venise să satisfacă cele mai adânci dorinţe de pace din inimile lor. Ei au refuzat chiar mijloacele prin care Dumnezeu vroia să-i zidească şi să-i întărească, individual şi ca naţiune (vezi Vol. IV, pp. 32, 33).
Cădere. [,,Jignire”, KJV]. Gr. skandalon, ,,băţ de cursă”, ,,arc de cursă”, care, atunci când e atins de un animal, sare şi închide cursa (vezi comentariul de la 1 Corinteni 1,23). La fel, omul care Îl leapădă pe Domnul Isus Hristos îşi semnează propria hotărâre de moarte.
Se lovesc. [,,Se împiedică”, KJV]. Domnul Hristos a venit pentru a fi piatra pe care omul să calce pentru a ajunge la mântuire, pace cu Dumnezeu şi fericire veşnică. Dar, atunci când refuză să calce pe piatră pentru a urca, oamenii ,,se lovesc”, lucru pentru care ,,piatra” în sine nu e deloc vinovată. Vezi comentariul de la Ioan 3,19.
Cuvântul. Adică Evanghelia Domnului Isus Hristos, aşa cum este descoperită în Scripturi (vezi comentariul de la cap. 1,23; 2,2). ,,Cei necredincioşi” refuză să primească îndurarea Domnului Hristos.
Rânduiţi. Dumnezeu i-a ,,rânduit” la mântuire pe aceia care Îl primesc pe Domnul Hristos, şi la osândă pe cei care-L leapădă. Alegând să-L primească sau să-L lepede pe Domnul Hristos, oamenii se alătură de bunăvoie unei grupe sau alteia şi astfel sunt rânduiţi să aibă parte de soarta pe care Dumnezeu a pregătit-o mai dinainte pentru grupa aceea. Când alege să-L lepede pe Domnul Hristos, omul renunţă de bunăvoie la singurul mijloc de mântuire (vezi Faptele Apostolilor 4,12). Dumnezeu a declarat că cel neascultător va fi spulberat de către ,,piatră” (Matei 21,44). Consecinţele încălcării au fost ,,rânduite” de Dumnezeu. Astfel, atunci când iudeii L-au lepădat pe Domnul Hristos, şi-au sigilat soarta ca naţiune (vezi Vol. IV, pp. 30–36; vezi comentariul de la 1 Corinteni 1,23). În ce priveşte preştiinţa şi predestinaţia divină, vezi comentariul de la Ioan 3,17–19; Romani 8,28.29.