2:21 Şi la aceasta aţi fost chemaţi; fiindcă şi Hristos a suferit pentru voi, şi v-a lăsat o pildă, ca să călcaţi pe urmele Lui.
Chemaţi. Creştinul a fost chemat să facă binele şi, dacă este nevoie, să sufere din această cauză. Era posibil ca un sclav – sau oricare alt membru al bisericii creştine – deşi îşi împlinea cu bucurie responsabilităţile impuse, să fie uneori tratat rău, dar trebuia să sufere această maltratare fără să se plângă.
Hristos a suferit. Mai ales în timpul judecării şi al crucificării Sale (vezi v. 23). El a suferit pe nedrept deoarece nu făcuse niciodată vreun lucru pentru care să merite pedeapsa (vezi v. 22). Nobleţea caracterului său poate fi măsurată prin intensitatea tratamentului urât la care a fost supus încă din copilărie (vezi comentariul de la Evrei 2,10.18; 4,15). În faţa nedreptăţii crescânde, Domnul Hristos cel neprihănit a dat pe faţă un model desăvârşit de suferinţă (vezi comentariul de la Matei 5,10–12). El a întâmpinat ironiile şi insinuările rele fără să se răzbune. A răspuns răutăţii oamenilor cu iubire şi mărinimie. A suferit cu răbdare, încrezător că Dumnezeu va face ca toate lucrurile să lucreze împreună spre bine (vezi comentariul de la Romani 8,28; 1 Petru 2,19).
Pentru voi. [,,Pentru noi”, KJV]. Sau ,,în interesul nostru”. Dumnezeu a vrut ca suferinţa nobilă a Mântuitorului să fie un exemplu pe care să-l urmeze fiecare creştin. Viaţa desăvârşită a Domnului Hristos, marcată de suferinţă şi moarte, a fost soluţia lui Dumnezeu pentru întreaga problemă a păcatului. Însă aici Petru nu vorbeşte în primul rând despre ispăşire, ci despre răbdarea şi de tăria date pe faţă de Domnul Hristos în suferinţele Sale.
Pildă. Gr. hupogrammos, având sensul de un model perfect de scriere, după care se poate face o copie desăvârşită. Domnul Hristos ne-a oferit un model desăvârşit de răbdare în suferinţă, model pe care creştinul trebuie să-l copieze cu grijă, la fel cum scrie un elev pe o foaie albă de hârtie, după modelul desăvârşit aşezat în faţa lui.
Călcaţi. Literal, ,,să urmaţi de aproape”, adică pas cu pas.
Urmele. Aşa cum pot fi lăsate de o persoană care calcă pe un teren moale.