2:20 În adevăr, ce fală este să suferiţi cu răbdare să fiţi pălmuiţi, când aţi făcut rău? Dar dacă suferiţi cu răbdare, când aţi făcut ce este bine, lucrul acesta este plăcut lui Dumnezeu.
Ce fală? [,,Ce slavă?” KJV]. Literal, ,,ce fel de merit?” Cu răbdare. Adică să sufere cu răbdare atunci când ştie că merită pedepsit pentru necredincioşia lui faţă de stăpânul său pământesc. Pălmuiţi. Gr. kolaphizo, ,,a trage palme”, ,,a bate cu pumnii”.
Când aţi făcut rău. [,,Pentru greşelile voastre”, KJV]. Literal, ,,pentru greşelile voastre continue”, fie împotriva lui Dumnezeu, fie împotriva semenului. Refuzând să fie ascultător, sclavul creştin calcă porunca lui Dumnezeu şi în acelaşi timp sfidează dorinţele stăpânului său pământesc. În felul acesta, reputaţia lui de creştin scade în ochii celor necredincioşi, iar înaintea lui Dumnezeu faptele lui nu sunt charis (vezi comentariul de la v. 19), adică vrednice de favoarea divină.
Lucrul acesta. Adică a suferi cu răbdare maltratări nemeritate.
Plăcut. Gr. charis, tradus ,,vrednic de laudă” (vezi comentariul de la v. 19). Sclavul creştin nu trebuia să fie niciodată vinovat de lenevia, ineficienţa sau necinstea pentru care erau adesea pedepsiţi sclavii păgâni. Dumnezeu are mijloace prin care îi va recompensa pe credincioşii sinceri care suferă din cauza neprihănirii, iar această asigurare călduroasă a purtării Sale de grijă susţine credinţa şi curajul lor.