2:19 Căci este un lucru plăcut, dacă cineva, pentru cugetul lui faţă de Dumnezeu, suferă întristare, şi suferă pe nedrept.
Plăcut. [,,Vrednic de laudă”, KJV]. Gr. charis, ,,har”, aici ,,plăcut” (vezi comentariul de la Ioan 1,14; Romani 1,7; 3,24; 1 Corinteni 1,3). Compară cu ocazia în care Domnul Isus a folosit cuvântul charis – ,,ce răsplată vi se cuvinte?” (Luca 6, 32). Ca un sclav creştin să rămână credincios faţă de un stăpân arogant şi ,,greu de mulţumit” (1 Petru 2,18) este nevoie de mult har de la Dumnezeu. Fiindu-i plăcută devoţiunea sclavului credincios, Dumnezeu îi acordă putere divină pentru a-i face povara mai uşor de suportat.
Pentru cugetul lui faţă de Dumnezeu. Literal, ,,din cauza conştiinţei lui faţă de Dumnezeu”, o conştiinţă iluminată de Duhul Sfânt, care Îl are în vedere pe Dumnezeu în îndeplinirea datoriilor zilnice. Conştientizarea prezenţei Sale îl face în stare pe credincios să conlucreze cu cerul şi să trăiască o viaţă de biruinţă, triumfând peste problemele dificile şi amare ale vieţii.
Suferă întristare. Sau ,,continuă să îndure întristările”. Cunoaşterea faptului că în orice experienţă dureroasă a vieţii Dumnezeu stă alături de noi, aduce curaj şi seninătate.
Pe nedrept. Principiul acesta se aplică nu doar sclavului creştin, ci şi tuturor credincioşilor care sunt judecaţi pe nedrept şi calomniaţi. Ştiind că Dumnezeu vede totul şi judecă cu dreptate, creştinul care ,,suferă” va răbda nedreptatea aşa cum, cu atâta nobleţe, a făcut-o Hristos, Domnul său (vezi comentariul de la Matei 5,10–12).