2:12 Să aveţi o purtare bună în mijlocul Neamurilor, pentru ca în ceea ce vă vorbesc de rău ca pe nişte făcători de rele, prin faptele voastre bune, pe care le văd, să slăvească pe Dumnezeu în ziua cercetării.
Purtare. Vezi comentariul de la cap. 1,15.
Bună. [,,Cinstită”, KJV]. Gr. kalos, ,,nobil”, ,,slujind unui scop bun”. Influenţa caracterului creştin asupra celor neconvertiţi ar trebui să mărturisească despre superioritatea felului creştin de vieţuire. Altruismul, răbdarea, hărnicia şi viaţa ordonată a unui credincios adevărat sunt în contrast izbitor cu obiceiurile mai mult sau mai puţin nedisciplinate ale celor neconvertiţi.
Neamurilor. Gr. ethne, ,,naţiuni”. Aici cuvântul acesta nu face referire la cei care nu erau iudei, ci are sens figurat, fiind vorba despre necreştini, deoarece Petru le scria în primul rând celor convertiţi de la păgânism (cap. 4,3.4). Iudeii foloseau cuvântul ebraic vechi testamentar, goy, şi echivalentul lui grec nou testamentar, ethnos, cu sensul de ,,naţiune”, şi ambele sunt adesea traduse aşa, uneori cu referire la poporul evreu (de pildă în Genesa 12,2; Exodul 19,6; 33,13; Ezechiel 37,22; Luca 7,5; 23,2; Ioan 11,43–52; Faptele Apostolilor 26,4), dar mai frecvent cu privire la naţiunile păgâne dimprejur (Leviticul 20,23; Deuteronom 4,27; 2 Împăraţi 18,33; Ieremia 5,15; 25,31; Ezechiel 6,8; Apocalipsa 2,26; de asemenea aproape de fiecare dată când e folosit în Noul Testament cuvântul ,,neamuri”). Formele de plural goyim şi ethne (traduse ,,naţiuni”, ,,neamuri”, sau ,,păgâni”) au ajuns să însemne nu doar naţiunile păgâne, ci şi păgânii ca indivizi (Faptele Apostolilor 10,45; 13,42.48; Efeseni 2,11; 3,1). Astfel, pentru iudei, care se considerau mai presus de cei dintre ,,neamuri”, termenul ethne a căpătat sensul secundar depreciativ, de inferiori şi păgâni (vezi comentariul de la Galateni 2,15).
Creştinii iudei fuseseră obişnuiţi să înţeleagă prin ,,Israel” poporul legământului lui Dumnezeu, şi prin ,,naţiunile”, sau ,,neamurile” să înţeleagă ,,păgâni” – ,,fără drept de cetăţenie în Israel: străini de legămintele făgăduinţei, fără nădejde şi fără Dumnezeu în lume” (Efeseni 2,12). De aceea, s-ar fi sfiit să aplice cuvântul ,,israelit” convertiţilor dintre neamuri, sau să considere că atunci când aceştia părăsiseră păgânismul şi se alăturaseră bisericii creştine, încetaseră să mai facă parte dintre Neamuri (1 Corinteni 12,2; Efeseni 2,11).
Faptul acesta explică de ce atât Pavel cât şi Petru folosesc cuvântul ethne pentru a pune în contrast neamurile şi creştinii, nu neiudeii şi iudeii. Pavel îi mustră pe creştinii din Corint pentru îngăduirea unui păcat dintre ,,acelea care nici chiar la păgâni [‚neamuri’, KJV] nu se pomenesc” (1 Corinteni 5,1) şi îi pune în contrast pe aceşti creştini (,,voi”) cu ,,neamurile” care ,,jertfesc dracilor” (1 Corinteni 10,20). Petru de asemenea, în pasajul în discuţie, face deosebire între ,,ei” şi ,,voi” (în limba română pronumele acestea sunt subînţelese) când le spune acestor foşti păgâni să aibă ,,o purtare bună [‚cinstită’, KJV] în mijlocul neamurilor”. Este evident că nu îi numeşte ,,neamuri” pe aceia care ,,odinioară” nu erau un popor, dar acum sunt ,,poporul lui Dumnezeu” (1 Petru 2,10), mai ales că acum sunt ,,o seminţie aleasă, o preoţie împărătească, un neam sfânt” (v. 9), moştenitor al făgăduinţelor legământului pentru Israel.
Făcători de rele. Creştinii erau greşit înţeles de către păgâni, fiind acuzaţi de lipsă de loialitate faţă de stat şi învinuiţi că tulbură pacea. În asemenea circumstanţe, unica lor apărare era
o viaţă nepătată, o viaţă pe care să o admire chiar şi păgânii.
Bune. Gr. kalos. Ca reprezentant al Domnului Hristos, creştinul trebuie să fie cunoscut nu doar pentru corectitudinea lui morală, ci şi pentru interesul pe care îl are pentru binele semenilor săi. Dacă experienţa sa religioasă este autentică, atunci ea se va manifesta prin fapte bune (vezi comentariul de la Matei 7,16–20; Iacov 3,11–18).
Văd. Sau ,,le urmăresc cu atenţie”, ,,le verifică”. Apostolul nădăjduieşte că, observând felul de viaţă al creştinilor, mulţi păgâni îl vor adopta (vezi comentariul de la 1 Corinteni 4,9; Evrei 10,33).
Să slăvească pe Dumnezeu. Adică să recunoască înţelepciunea şi puterea Lui, pe care le văd reflectate în viaţa creştinilor. Poate că Petru îşi aminteşte aici de cuvintele Domnului Isus (vezi comentariul de la Matei 5,16).
Cercetării. Gr. episkope, ,,o privire asupra”, poate din partea păgânilor, când cercetează de aproape ,,faptele bune” ale membrilor bisericii, sau de către Dumnezeu, când, la judecată, va ,,privi asupra” vieţilor oamenilor. Deoarece unul din scopurile vieţii creştinului este să descopere caracterul lui Dumnezeu şi astfel să-i determine pe păgâni să-şi cerceteze relaţia cu El, prima explicaţie se armonizează cel mai bine cu contextul. ,,Privind asupra” caracterului nobil al creştinului adevărat, păgânii vor avea motive suficiente ,,să slăvească pe Dumnezeu”. Cea mai bună cale prin care pot ei să facă lucrul acesta este să se supună harului divin şi puterii Sale de a transforma caracterul.