2:10 pe voi, care odinioară nu eraţi un popor, dar acum sunteţi poporul lui Dumnezeu; pe voi, care nu căpătaserăţi îndurare, dar acum aţi căpătat îndurare.
Odinioară. [,,În trecut”, KJV]. Adică mai ales pe vremea când Avraam şi descendenţii lui erau poporul ,,pe care Dumnezeu l-a câştigat ca să fie al Lui”.
Nu eraţi un popor. Apostolul parafrazează versetul din Osea 2,23 şi îl aplică la creştinii dintre neamuri. El nu s-ar fi putu adresa astfel creştinilor iudei, ai căror strămoşi fuseseră poporul lui Dumnezeu timp de secole. Mai târziu arată că ,,poporul” căruia îi vorbeşte aici sunt cei convertiţi de la idolatrie (1 Petru 4,3.4). Pavel de asemenea citează versetul din Osea 2,23 făcând referire la chemarea neamurilor la pocăinţă (vezi comentariul de la Romani 9,25.26).
Poporul lui Dumnezeu. Fără Domnul Hristos, toţi oamenii, fie iudei, fie neamuri, ar fi fost fără nădejde (vezi comentariul de la v. 9). Totuşi, când devin cetăţeni ai Împărăţiei lui Dumnezeu, ei se alătură seminţiei alese, a cărei sarcină este de a descoperi oamenilor slava Domnului lor (vezi comentariul de la v. 9).
Nu căpătaserăţi îndurare. În timpul cât Israel a fost poporul ales al lui Dumnezeu, neamurile puteau obţine îndurare divină devenind israeliţi. Dar acum, pentru a avea parte de aceeaşi îndurare, un iudeu trebuia să părăsească iudaismul şi să intre în biserica creştină. În vremurile de demult Israel era canalul prin care îndurarea divină se revărsa spre lume; astăzi, biserica este canalul acela.
Aţi căpătat îndurare. Datorită faptului că au devenit mijlocul rânduit de Dumnezeu prin care ,,îndurarea” se revarsă spre lume.