Printable Mode1 Petru, 2
|
2:1 Lepădaţi dar orice răutate, orice vicleşug, orice fel de prefăcătorie, de pizmă şi de clevetire; Lepădaţi. [,,Lăsând la o parte”, KJV]. Sau ,,dezbrăcând”, ca pe nişte haine (vezi Efeseni 4,25; Iacov 1,21). Pentru ca ,,laptele duhovnicesc şi curat” al Cuvântului (1 Petru 2,2) să fie eficient, trebuie lepădate unele lucruri. Dar. [,,Deci”, KJV]. Petru dă aici o serie de îndemnuri destinate celor care au trecut prin experienţa naşterii din nou, menţionată în cap. 1,23–25. Răutate. Gr. kakia, ,,depravare”, ,,josnicie” (vezi comentariul de la Romani 1,29), incluzând orice fel de viciu şi mediocritate. Vicleşug. Gr. dolos, ,,trădare”, ,,viclenie” (vezi comentariul de la Ioan 1,47). Prefăcătorie. [,,Ipocrizie”, KJV]. Gr. hupokriseis, ,,joc de scenă”. Clevetire. Sau ,,calomnie pe faţă” (vezi comentariul de la 2 Corinteni 12,20). 2:2 şi, ca nişte prunci născuţi de curând, să doriţi laptele duhovnicesc şi curat, pentru ca prin el să creşteţi spre mântuire, Născuţi de curând. [,,Nou-născuţi”, KJV]. Expresia aceasta continuă ilustraţia cu naşterea din nou, prezentată în cap. 1,3.23. Creştinii ,,născuţi de curând” nu au experienţă în viaţa şi cunoaşterea creştină (compară cu Matei 18,3). Doriţi. Sau ,,tânjiţi”, aici, a tânji cu foc după Cuvânt, după cum un prunc nou-născut doreşte laptele mamei sale. Tot aşa, fiecare creştin ar trebui să dorească hrana spirituală a Scripturilor. Ea este absolut necesară pentru creşterea spirituală. Laptele. Adică principiile simple, elementare, fundamentale ale Evangheliei (vezi comentariul de la Evrei 6,1.2). Duhovnicesc. [,,Cuvântului”, KJV]. Gr. logikos, ,,raţional”, ,,agreabil pentru raţiune” (vezi comentariul de la Romani 12,1). Aici Petru vorbeşte despre hrana spirituală din ,,Cuvântul lui Dumnezeu” (1 Petru 1,23.25). Mulţi comentatori susţin că logikos se referă la logon theou, ,,Cuvântul lui Dumnezeu” (cap. 1,23) şi de aceea citesc aici ,,laptele care este Cuvântul”. Deşi Petru foloseşte cuvântul ,,lapte” în sensul de hrană spirituală necesară tuturor creştinilor de-a lungul vieţii, autorul Epistolei către Evrei înţelege prin ,,lapte” doctrinele elementare, care trebuie înlocuite cât mai curând cu putinţă cu ,,hrană tare” (Evrei 5,12 - 6,2). Petru nu vrea să spună neapărat că cei cărora le era destinată epistola erau doar ,,prunci” în credinţă. Prin el spre mântuire. Mântuirea este ţinta şi răsplata tuturor acelora care trăiesc în armonie cu învăţătura Cuvântului lui Dumnezeu. Să creşteţi. [,,Să puteţi creşte”, KJV]. Literal, ,,să puteţi fi făcuţi să creşteţi”. 2:3 dacă aţi gustat în adevăr că bun este Domnul. Dacă. Din versiunea greacă reiese că Petru presupune că cititorii au gustat bunătatea călăuzirii divine, de aceea trebuie să îşi dorească în continuare hrana oferită de Scriptură. Bun. [,,Îndurător”, KJV]. Gr. chrestos, ,,bun de folosit”, ,,bun”, ,,binefăcător”, de la un verb care înseamnă ,,a oferi cele necesare”. Aici apostolul citează din Psalmi 34,8, unde sunt descrise bunătatea, mila şi grija iubitoare a Domnului faţă de om. 2:4 Apropiaţi-vă de El, piatra vie, lepădată de oameni, dar aleasă şi scumpă înaintea lui Dumnezeu. Apropiaţi-vă. Sau ,,continuaţi să veniţi”. După cum copilul are mereu nevoie de hrană (v. 2), tot aşa creştinul va simţi neîncetat nevoia de hrană spirituală. El îşi predă zilnic viaţa Domnului Hristos, iar binecuvântările lui Dumnezeu îi sunt reînnoite. De El. Adică de Domnul (v. 3). Piatra vie. Adică Domnul Isus Hristos. În ce priveşte ,,piatra” ca simbol al Domnului Hristos, vezi comentariul de la Matei 16,18. Petru anticipează citatul pe care îl va da în v. 6, despre o profeţie cu privire la Domnul Isus ca ,,piatră din capul unghiului” bisericii. Compară accentul pus de Petru pe ,,nădejdea vie” (vezi comentariul de la cap. 1,3) şi Cuvântul ,,care este viu” (v. 23). Lepădată. [,,Refuzată”, KJV]. Gr. apodokimazo, ,,a lepăda ceva după ce a fost testat”, din cauză că nu a corespuns aşteptărilor. Oamenii au privit la Domnul Hristos, L-au cercetat şi au considerat că nu avea trăsăturile pe care le aşteptau de la Mesia şi de aceea L-au respins ca Mântuitor. Iudeii au luat această atitudine, la fel cum au procedat mulţi alţii din alte naţiuni, până în ziua de azi (compară cu Faptele Apostolilor 4,11). Aleasă … înaintea lui Dumnezeu. Gr. eklektos (vezi comentariul de la cap. 1,2). Deşi în general oamenii L-au lepădat pe Domnul Hristos, Dumnezeu a recunoscut că El împlineşte toate condiţiile pentru a fi înlocuitorul fără păcat al omului. Scumpă. Sau ,,onorată”, ,,preţuită”, ,,valorată”, datorită calităţilor pe care le are. 2:5 Şi voi, ca nişte pietre vii, sunteţi zidiţi ca să fiţi o casă duhovnicească, o preoţie sfântă, şi să aduceţi jertfe duhovniceşti, plăcute lui Dumnezeu, prin Isus Hristos. Şi voi. În original aceste cuvinte sunt accentuate: ,,şi voi înşivă”. Pietre vii. Apostolul foloseşte pentru credincioşi acelaşi termen pe care l-a aplicat la Domnul Hristos (v. 4). Datorită unirii sale cu Domnul Hristos cel viu, fiecare credincios este o piatră vie. Fără o legătură vie cu El, nimeni nu poate trăi o viaţă sfântă (vezi comentariul de la Ioan 6,51.57; 15,1–6) şi nici nu se poate aştepta să primească viaţa veşnică (vezi comentariul de la cap. 14,19). Zidiţi. Gr. oikodomeo, acelaşi verb pe care l-a folosit şi Domnul Hristos când a anunţat întemeierea bisericii creştine (vezi comentariul de la Matei 16,18). În calitate de Constructor Şef, Domnul Hristos îl modelează şi îl pune pe fiecare credincios sincer în locul potrivit în biserica celor răscumpăraţi. Este corectă şi traducerea: ,,fiţi zidiţi”. Această formulare subliniază supunerea creştinului faţă de Dumnezeu, Marele Constructor (vezi comentariul de la Efeseni 2,21.22). Duhovnicească. Gr. pneumatikos, ,,care ţine de spirit”. Numai cei care îşi devotează viaţa slavei lui Dumnezeu vor fi intra în templul celor răscumpăraţi. Petru prezintă biserica aici ca o grupare organizată, fiinţe umane unite prin consacrare. Şi Pavel se referă la biserică numind-o templu (1 Corinteni 3,16; Efeseni 2,20–22). Preoţie sfântă. Literal, ,,pentru o preoţie sfântă”, ,,să fiţi o preoţie sfântă”. Aici Petru se referă la faptul că în virtutea lucrării de mijlocire a Domnului Hristos, creştinii se bucură de acces liber la Dumnezeu şi deci nu au nevoie de un mijlocitor dintre oameni (vezi comentariul de la Evrei 4,16). Preoţia aceasta este caracterizată nu numai prin intrarea liberă la Dumnezeu, ci şi prin sfinţenie, separarea de lume, privilegii şi obligaţii speciale. În timpul mileniului, cei răscumpăraţi vor fi ,,preoţi ai lui Dumnezeu şi ai lui Hristos” (vezi comentariul de la Apocalipsa 20,6). Să aduceţi. [,,Să oferiţi”, KJV]. Deoarece sunt preoţi, creştinii trebuie ,,să aibă ceva de adus” (Evrei 8,3). Jertfe duhovniceşti. [,,Jertfe spirituale”, KJV]. Adică jertfe caracterizate printr-un spirit de iubire şi consacrare faţă de Dumnezeu, în contrast cu animalele care erau sacrificate în cadrul sistemului ritual, care a ajuns să reflecte numai cu puţin mai mult decât îndeplinirea formei. Numai aceia care I se închină ,,în duh şi în adevăr” (Ioan 4,23.24) pot aduce jertfe ,,plăcute lui Dumnezeu”. Motivaţia şi atitudinea sunt proba sincerităţii omului (vezi comentariul de la Matei 20,15). Compară cu sacrificiile aduse de Cain şi de Abel (vezi comentariul de la Genesa 4,4.5). Plăcute lui Dumnezeu. ,,O jertfă vie” – o viaţă consacrată – este întotdeauna plăcută lui Dumnezeu (vezi comentariul de la Psalmi 51,16.17; Romani 12,1). Alte jertfe ,,plăcute lui Dumnezeu” sunt lauda (Evrei 13,15), binefacerea şi dărnicia (Evrei 13,16). Darurile materiale sunt plăcute înaintea lui Dumnezeu în măsura în care acestea reflectă iubirea şi devoţiunea dătătorului (vezi Faptele Apostolilor 10,4; Filipeni 4,18). Prin Isus Hristos. Prin Domnul Isus Hristos ne apropiem de Dumnezeu şi prin El jertfele noastre pot fi plăcute. Pentru a-şi aduce jertfele înaintea lui Dumnezeu, creştinul nu are nevoie de vreun preot de pe pământ (vezi comentariul de la Evrei 4,16; 10,19–22). 2:6 Căci este scris în Scriptură: Iată că pun în Sion o piatră din capul unghiului, aleasă, scumpă; şi cine se încrede în El, nu va fi dat de ruşine. Căci. Sau ,,pentru că”. În Scriptură. Citatul este luat din LXX, de la Isaia 28,14. Sion. Un nume poetic pentru Ierusalim (vezi comentariul de la Psalmi 48,2; compară cu Evrei 12,22). Capul unghiului. Gr. akrogoniaisos, ,,colţul cel mai îndepărtat”, de la akros, ,,cel mai din afară”, ,,la margine”, şi gonia, ,,colţ”, ,,unghi”, referindu-se la piatra cea mai importantă dintr-o clădire, cea care pune fundaţia şi suprastructura şi leagă zidurile între ele (vezi comentariul de la Efeseni 2,20). Aleasă. Vezi comentariul de la cap. 1,2; 2,4. Scumpă. Vezi comentariul de la v. 4. Ţinând cont de faptul că Dumnezeu L-a onorat atât de mult pe Domnul Hristos, este neînţelept ca oamenii să se lepede de El sau să-I dea o mică valoare. Se încrede. [,,Crede”, KJV]. Literal, ,,îşi face un obicei din a se încrede”, adică are o încredere calmă, statornică. În El. Adică în Domnul Isus Hristos, nu în Petru sau în oricare alt om (vezi comentariul de la Matei 16,18). Aici Petru arată clar că Domnul Hristos (nu el, Petru) este piatra din capul unghiului, pe care este zidită biserica. Dat de ruşine. Gr. kataischuno (vezi comentariul de la Romani 5,5), în forma folosită aici, ,,a fi făcut de ruşine”. 2:7 Cinstea aceasta este dar pentru voi care aţi crezut! Dar pentru cei necredincioşi, piatra, pe care au lepădat-o zidarii, a ajuns să fie pusă în capul unghiului; Cinstea asta. [,,Este preţios”, KJV]. În contrast, ,,cei necredincioşi” consideră piatra aceasta o ocară. Compară cu v. 4 şi 6. Oricât de mult L-ar dispreţui lumea pe Domnul Hristos, adevăraţii credincioşi consideră că este o cinste să fie numiţi creştini. Ei nu trebuie să se considere dezonoraţi, deoarece sunt ,,pietre vii” (v. 5) în casa spirituală a cărei piatră unghiulară este Domnul Isus Hristos. Lepădat-o. Vezi comentariul de la v. 4. Aici Petru citează din Psalmi 118,22, verset pe care Domnul Hristos l-a aplicat la Sine (vezi comentariul de la Matei 21,42–44; compară cu Faptele Apostolilor 4,11). Cu privire la incidentul legat de construirea Templului pomenit aici, vezi DA 597, 598. În capul unghiului. Compară cu expresia ,,piatră din capul unghiului” (vezi comentariul de la v. 6). 2:8 şi o piatră de poticnire, şi o stâncă de cădere. Ei se lovesc de ea, pentru că n-au crezut Cuvântul, şi la aceasta sunt rânduiţi. Piatră de poticnire. Apostolul citează acum din Isaia 8,14. Compară cu citatul similar al lui Pavel, în Romani 9,32. Naţiunea iudaică a fost atât de mult ofensată de solia Domnului Hristos despre neprihănirea prin credinţă încât au crucificat chiar persoana care venise să satisfacă cele mai adânci dorinţe de pace din inimile lor. Ei au refuzat chiar mijloacele prin care Dumnezeu vroia să-i zidească şi să-i întărească, individual şi ca naţiune (vezi Vol. IV, pp. 32, 33). Cădere. [,,Jignire”, KJV]. Gr. skandalon, ,,băţ de cursă”, ,,arc de cursă”, care, atunci când e atins de un animal, sare şi închide cursa (vezi comentariul de la 1 Corinteni 1,23). La fel, omul care Îl leapădă pe Domnul Isus Hristos îşi semnează propria hotărâre de moarte. Se lovesc. [,,Se împiedică”, KJV]. Domnul Hristos a venit pentru a fi piatra pe care omul să calce pentru a ajunge la mântuire, pace cu Dumnezeu şi fericire veşnică. Dar, atunci când refuză să calce pe piatră pentru a urca, oamenii ,,se lovesc”, lucru pentru care ,,piatra” în sine nu e deloc vinovată. Vezi comentariul de la Ioan 3,19. Cuvântul. Adică Evanghelia Domnului Isus Hristos, aşa cum este descoperită în Scripturi (vezi comentariul de la cap. 1,23; 2,2). ,,Cei necredincioşi” refuză să primească îndurarea Domnului Hristos. Rânduiţi. Dumnezeu i-a ,,rânduit” la mântuire pe aceia care Îl primesc pe Domnul Hristos, şi la osândă pe cei care-L leapădă. Alegând să-L primească sau să-L lepede pe Domnul Hristos, oamenii se alătură de bunăvoie unei grupe sau alteia şi astfel sunt rânduiţi să aibă parte de soarta pe care Dumnezeu a pregătit-o mai dinainte pentru grupa aceea. Când alege să-L lepede pe Domnul Hristos, omul renunţă de bunăvoie la singurul mijloc de mântuire (vezi Faptele Apostolilor 4,12). Dumnezeu a declarat că cel neascultător va fi spulberat de către ,,piatră” (Matei 21,44). Consecinţele încălcării au fost ,,rânduite” de Dumnezeu. Astfel, atunci când iudeii L-au lepădat pe Domnul Hristos, şi-au sigilat soarta ca naţiune (vezi Vol. IV, pp. 30–36; vezi comentariul de la 1 Corinteni 1,23). În ce priveşte preştiinţa şi predestinaţia divină, vezi comentariul de la Ioan 3,17–19; Romani 8,28.29. 2:9 Voi însă sunteţi o seminţie aleasă, o preoţie împărătească, un neam sfânt, un popor, pe care Dumnezeu Şi l-a câştigat ca să fie al Lui, ca să vestiţi puterile minunate ale Celui ce v-a chemat din întuneric la lumina Sa minunată; Seminţie aleasă. [,,Generaţie aleasă”, KJV]. Gr. genos eklekton, ,,soi ales”, ,,popor ales”. Despre ,,piatra din capul unghiului” de asemenea se spune că este ,,aleasă” (eklekton, 1 Petru 2,4.6; compară cu Apocalipsa 17,14). Naţiunea iudaică a fost cândva ,,aleasă” pentru a-L reprezenta pe Dumnezeu printre popoare (vezi Vol. IV, pp. 26, 27; vezi comentariul de la Isaia 43,10), dar din cauza necredinţei şi a împietririi inimii, ei şi-au pierdut poziţia lor favorizată (vezi Vol. IV, pp. 30, 31). Aici Petru declară că Dumnezeu a transferat privilegiul şi răspunderile naţiunii iudaice asupra comunităţii creştine, nu ca un grup naţional, ci ca un popor format din oameni din toate naţiunile pentru a constitui o entitate spirituală, o singură familie mare, în toată lumea (vezi comentariul de la Galateni 3,28). Statutul special al Israelului literal a fost revocat (vezi Vol. IV, pp. 35, 36). Preoţie împărătească. Un citat din LXX, de la Exodul 19,6 (vezi comentariul de acolo), unde e folosită aceeaşi expresie greacă (basileion hierateuma). Vezi comentariul de la Apocalipsa 1,6, unde dovezile textuale atestă exprimarea ,,o împărăţie, preoţi”. Ca preoţi, creştinii trebuie să-I aducă lui Dumnezeu ,,jertfe duhovniceşti” (1 Petru 2,5); de asemenea ei se aduc pe ei înşişi ca jertfe vii (vezi comentariul de la Romani 12,1), o grupare de credincioşi cu totul dedicaţi lui Dumnezeu. Nu au nevoie de vreun preot omenesc care să fie mijlocitor între ei şi Dumnezeu, deoarece există un singur Mijlocitor între Dumnezeu şi om, Isus Hristos (vezi comentariul de la Evrei 7,17.24–28; vezi şi cap. 4,16). Neam sfânt. Aşa cum a ales naţiunea iudaică pentru a mărturisi cu privire la principiile conducerii Sale (vezi comentariul de la Deuteronom 7,6), tot aşa Dumnezeu a chemat şi biserica creştină pentru a fi un ,,neam sfânt”, care să-L reprezinte pe pământ (vezi Vol. IV, pp. 35, 36). Ca să fie al Lui. Gr. peripoiesis, ,,proprietate”, ,,proprietate personală”, literal, ,,o achiziţie” (vezi comentariul de la Efeseni 1,14). Compară cu verbul înrudit, peripoieo, ,,a achiziţiona” [pentru sine]”, ,,a păstra” [pentru sine]. Cuvântul englezesc folosit aici, ,,peculiar” (,,particular”) care de fapt înseamnă ,,aparţinând unei persoane”, ,,proprietate particulară”, ,,al său propriu”, vine de la latinescul peculiaris, ,,al cuiva personal”, ,,aparţinând cuiva”, ,,special”. În engleză ,,peculiar” are şi sensul de ,,ciudat” sau ,,excentric”, dar ideea că aici Petru îl caracterizează aşa pe poporul lui Dumnezeu, nu este justificată de cuvântul grec peripoiesis (vezi comentariul de la Deuteronom 14,2). Aici sensul literal este ,,un popor în posesie”, însemnând ,,un popor în a cărui posesiune a ajuns Dumnezeu”, sau ,,un popor pe care Dumnezeu l-a achiziţionat pentru Sine”, ,,un popor care Îi aparţine lui Dumnezeu”. Vezi comentariul de la Exodul 19,5; Deuteronom 7,6; Maleahi 3,17. Domnul Hristos a obţinut biserica şi o consideră a fi într-un anumit înţeles proprietatea Sa personală (vezi comentariul de la Faptele Apostolilor 20,28; Efeseni 1,14). Ca să vestiţi. Literal, ,,să proclamaţi”. Puterile. Gr. aretai, ,,distincţiile”, ,,perfecţiunea”, cu accent pe aceste calităţi manifestate activ prin fapte. Aici se face referire la slava, la iubirea îmbelşugată a lui Dumnezeu şi la planul Său milostiv pentru mântuirea păcătoşilor (vezi Exodul 34,6.7). Dumnezeu a făcut din biserică proprietatea Lui pentru ca membrii ei să poată reflecta preţioasele Sale trăsături de caracter în propria lor viaţă şi să proclame tuturor oamenilor bunătatea şi îndurarea Lui. Prin atractivitatea personalităţii sale şi prin faptele lui bune, creştinul trebuie să-L descopere pe Dumnezeu în faţa lumii aşa cum a făcut-o Domnul Isus (vezi 2 Corinteni 2,14–16). Întuneric. Scripturile vorbesc despre întunericul ,,acestui veac” (Efeseni 6,12) şi despre ,,faptele întunericului” (Romani 13,12), care sunt ,,neroditoare” (Efeseni 5,11). Poporul lui Dumnezeu nu se află ,,în întuneric” (1 Tesaloniceni 5,4), deoarece a fost chemat să iasă afară din el (vezi comentariul de la Ioan 1,5). Lumina. Un cuvânt care face referire la adevăr (Matei 4,16; Luca 11,35) şi la cei care rămân în el (Matei 5,14; Faptele Apostolilor 13,47; Efeseni 5,8). Domnul Isus Hristos (vezi comentariul de la Iacov 1,4.5.9; 8,12) şi Tatăl (1 Ioan 1,5) sunt izvorul luminii. Lumina adevărului împrăştie întunericul ignoranţei şi este astfel un simbol biblic al prezenţei şi al călăuzirii lui Dumnezeu (vezi comentariul de la Ioan 1,4.7). Minunată. Sau ,,uimitoare”, ,,uluitoare”. 2:10 pe voi, care odinioară nu eraţi un popor, dar acum sunteţi poporul lui Dumnezeu; pe voi, care nu căpătaserăţi îndurare, dar acum aţi căpătat îndurare. Odinioară. [,,În trecut”, KJV]. Adică mai ales pe vremea când Avraam şi descendenţii lui erau poporul ,,pe care Dumnezeu l-a câştigat ca să fie al Lui”. Nu eraţi un popor. Apostolul parafrazează versetul din Osea 2,23 şi îl aplică la creştinii dintre neamuri. El nu s-ar fi putu adresa astfel creştinilor iudei, ai căror strămoşi fuseseră poporul lui Dumnezeu timp de secole. Mai târziu arată că ,,poporul” căruia îi vorbeşte aici sunt cei convertiţi de la idolatrie (1 Petru 4,3.4). Pavel de asemenea citează versetul din Osea 2,23 făcând referire la chemarea neamurilor la pocăinţă (vezi comentariul de la Romani 9,25.26). Poporul lui Dumnezeu. Fără Domnul Hristos, toţi oamenii, fie iudei, fie neamuri, ar fi fost fără nădejde (vezi comentariul de la v. 9). Totuşi, când devin cetăţeni ai Împărăţiei lui Dumnezeu, ei se alătură seminţiei alese, a cărei sarcină este de a descoperi oamenilor slava Domnului lor (vezi comentariul de la v. 9). Nu căpătaserăţi îndurare. În timpul cât Israel a fost poporul ales al lui Dumnezeu, neamurile puteau obţine îndurare divină devenind israeliţi. Dar acum, pentru a avea parte de aceeaşi îndurare, un iudeu trebuia să părăsească iudaismul şi să intre în biserica creştină. În vremurile de demult Israel era canalul prin care îndurarea divină se revărsa spre lume; astăzi, biserica este canalul acela. Aţi căpătat îndurare. Datorită faptului că au devenit mijlocul rânduit de Dumnezeu prin care ,,îndurarea” se revarsă spre lume. 2:11 Preaiubiţilor, vă sfătuiesc ca pe nişte străini şi călători, să vă feriţi de poftele firii pământeşti care se războiesc cu sufletul. Prea iubiţilor. Gr. agapetoi, ,,cei iubiţi”, de la agape, care subliniază ideea unei iubiri inteligente, caracterizată prin lepădare de sine (vezi comentariul de la Matei 5,43). Vă sfătuiesc. Sau ,,vă îndemn”. Străini. Gr. paroikoi, ,,străini”, adică imigranţi care nu se bucură de drepturile cetăţeniei (vezi comentariul de la Efeseni 2,19; compară cu 1 Petru 1,1.17). Călători. [,,Peregrini”, KJV]. Gr. parepidemoi, ,,vizitatori”, ,,străini”, ,,exilaţi” (vezi comentariul de la 1 Petru 1,1; compară cu Evrei 11,13). Să vă feriţi. [,,Să vă abţineţi”, KJV]. Creştinii trebuie să rămână ,,fără pată” şi ,,fără zbârcitură” (vezi comentariul de la Efeseni 5,27) în mijlocul unei lumi degenerate din punct de vedere moral. Ei trebuie să se ferească de orice contact cu obiceiurile şi practicile rele. Acest lucru îi deosebeşte ca ,,străini” şi ,,călători” în lumea aceasta. Ei se ţin departe de plăcerile ei depravate şi se consacră lucrurilor spirituale. Poftele. Gr. epithumiai, ,,dorinţe”, ,,pofte” (vezi comentariul de la Ioan 8,44; Romani 7,7; vezi şi comentariul de la Matei 5,28). Firii pământeşti. Gr. sarkikos, ,,trupesc”, ,,carnal” (vezi comentariul de la 1 Corinteni 3,1). Se războiesc. Gr. strateuo, ,,a duce o campanie”, ,,a da o bătălie”. Rămăşiţele înclinaţiilor păcătoase duc o luptă stăruitoare în mintea creştinului, până când harul Domnului Hristos îl imunizează împotriva poftelor ,,firii pământeşti” care se luptă împotriva sufletului (vezi comentariul de la Romani 7,21–25). Sufletul. Gr. psuche (vezi comentariul de la Matei 10,28), referindu-se aici la însuşirile superioare ale omului, conştiinţa şi voinţa (compară cu 1 Petru 1,9.22). 2:12 Să aveţi o purtare bună în mijlocul Neamurilor, pentru ca în ceea ce vă vorbesc de rău ca pe nişte făcători de rele, prin faptele voastre bune, pe care le văd, să slăvească pe Dumnezeu în ziua cercetării. Purtare. Vezi comentariul de la cap. 1,15. Bună. [,,Cinstită”, KJV]. Gr. kalos, ,,nobil”, ,,slujind unui scop bun”. Influenţa caracterului creştin asupra celor neconvertiţi ar trebui să mărturisească despre superioritatea felului creştin de vieţuire. Altruismul, răbdarea, hărnicia şi viaţa ordonată a unui credincios adevărat sunt în contrast izbitor cu obiceiurile mai mult sau mai puţin nedisciplinate ale celor neconvertiţi. Neamurilor. Gr. ethne, ,,naţiuni”. Aici cuvântul acesta nu face referire la cei care nu erau iudei, ci are sens figurat, fiind vorba despre necreştini, deoarece Petru le scria în primul rând celor convertiţi de la păgânism (cap. 4,3.4). Iudeii foloseau cuvântul ebraic vechi testamentar, goy, şi echivalentul lui grec nou testamentar, ethnos, cu sensul de ,,naţiune”, şi ambele sunt adesea traduse aşa, uneori cu referire la poporul evreu (de pildă în Genesa 12,2; Exodul 19,6; 33,13; Ezechiel 37,22; Luca 7,5; 23,2; Ioan 11,43–52; Faptele Apostolilor 26,4), dar mai frecvent cu privire la naţiunile păgâne dimprejur (Leviticul 20,23; Deuteronom 4,27; 2 Împăraţi 18,33; Ieremia 5,15; 25,31; Ezechiel 6,8; Apocalipsa 2,26; de asemenea aproape de fiecare dată când e folosit în Noul Testament cuvântul ,,neamuri”). Formele de plural goyim şi ethne (traduse ,,naţiuni”, ,,neamuri”, sau ,,păgâni”) au ajuns să însemne nu doar naţiunile păgâne, ci şi păgânii ca indivizi (Faptele Apostolilor 10,45; 13,42.48; Efeseni 2,11; 3,1). Astfel, pentru iudei, care se considerau mai presus de cei dintre ,,neamuri”, termenul ethne a căpătat sensul secundar depreciativ, de inferiori şi păgâni (vezi comentariul de la Galateni 2,15). Creştinii iudei fuseseră obişnuiţi să înţeleagă prin ,,Israel” poporul legământului lui Dumnezeu, şi prin ,,naţiunile”, sau ,,neamurile” să înţeleagă ,,păgâni” – ,,fără drept de cetăţenie în Israel: străini de legămintele făgăduinţei, fără nădejde şi fără Dumnezeu în lume” (Efeseni 2,12). De aceea, s-ar fi sfiit să aplice cuvântul ,,israelit” convertiţilor dintre neamuri, sau să considere că atunci când aceştia părăsiseră păgânismul şi se alăturaseră bisericii creştine, încetaseră să mai facă parte dintre Neamuri (1 Corinteni 12,2; Efeseni 2,11). Faptul acesta explică de ce atât Pavel cât şi Petru folosesc cuvântul ethne pentru a pune în contrast neamurile şi creştinii, nu neiudeii şi iudeii. Pavel îi mustră pe creştinii din Corint pentru îngăduirea unui păcat dintre ,,acelea care nici chiar la păgâni [‚neamuri’, KJV] nu se pomenesc” (1 Corinteni 5,1) şi îi pune în contrast pe aceşti creştini (,,voi”) cu ,,neamurile” care ,,jertfesc dracilor” (1 Corinteni 10,20). Petru de asemenea, în pasajul în discuţie, face deosebire între ,,ei” şi ,,voi” (în limba română pronumele acestea sunt subînţelese) când le spune acestor foşti păgâni să aibă ,,o purtare bună [‚cinstită’, KJV] în mijlocul neamurilor”. Este evident că nu îi numeşte ,,neamuri” pe aceia care ,,odinioară” nu erau un popor, dar acum sunt ,,poporul lui Dumnezeu” (1 Petru 2,10), mai ales că acum sunt ,,o seminţie aleasă, o preoţie împărătească, un neam sfânt” (v. 9), moştenitor al făgăduinţelor legământului pentru Israel. Făcători de rele. Creştinii erau greşit înţeles de către păgâni, fiind acuzaţi de lipsă de loialitate faţă de stat şi învinuiţi că tulbură pacea. În asemenea circumstanţe, unica lor apărare era o viaţă nepătată, o viaţă pe care să o admire chiar şi păgânii. Bune. Gr. kalos. Ca reprezentant al Domnului Hristos, creştinul trebuie să fie cunoscut nu doar pentru corectitudinea lui morală, ci şi pentru interesul pe care îl are pentru binele semenilor săi. Dacă experienţa sa religioasă este autentică, atunci ea se va manifesta prin fapte bune (vezi comentariul de la Matei 7,16–20; Iacov 3,11–18). Văd. Sau ,,le urmăresc cu atenţie”, ,,le verifică”. Apostolul nădăjduieşte că, observând felul de viaţă al creştinilor, mulţi păgâni îl vor adopta (vezi comentariul de la 1 Corinteni 4,9; Evrei 10,33). Să slăvească pe Dumnezeu. Adică să recunoască înţelepciunea şi puterea Lui, pe care le văd reflectate în viaţa creştinilor. Poate că Petru îşi aminteşte aici de cuvintele Domnului Isus (vezi comentariul de la Matei 5,16). Cercetării. Gr. episkope, ,,o privire asupra”, poate din partea păgânilor, când cercetează de aproape ,,faptele bune” ale membrilor bisericii, sau de către Dumnezeu, când, la judecată, va ,,privi asupra” vieţilor oamenilor. Deoarece unul din scopurile vieţii creştinului este să descopere caracterul lui Dumnezeu şi astfel să-i determine pe păgâni să-şi cerceteze relaţia cu El, prima explicaţie se armonizează cel mai bine cu contextul. ,,Privind asupra” caracterului nobil al creştinului adevărat, păgânii vor avea motive suficiente ,,să slăvească pe Dumnezeu”. Cea mai bună cale prin care pot ei să facă lucrul acesta este să se supună harului divin şi puterii Sale de a transforma caracterul. 2:13 Fiţi supuşi oricărei stăpâniri omeneşti, pentru Domnul: atât împăratului, ca înalt stăpânitor, Fiţi supuşi. [,,Supuneţi-vă”, KJV]. Literal, ,,supuneţi-vă o dată pentru totdeauna”. Oricărei stăpâniri omeneşti. [,,Oricărui decret omenesc”, KJV]. Literal, ,,oricărei instituţii omeneşti”. Cu excepţia cazului în care este implicată încălcarea unui principiu, creştinul trebuie să conlucreze din inimă cu legile scrise şi nescrise ale societăţii în mijlocul căreia trăieşte. Petru consideră diferitele forme de guvernare ca instituţii stabilite de om. El nu accentuează, aşa cum face Pavel în Romani 13, permisiunea divină prin care îşi exercită puterea conducătorii pământeşti, ci accentuează aspectul uman al autorităţii lor. Creştinul nu trebuie să se împotrivească autorităţilor stabilite. Pentru Domnul. Creştinul trebuie să-şi îndeplinească obligaţiile civice nu din teama de pedeapsă, ci din cauza preceptului şi a exemplului dat de Domnul său, pe când era El pe pământ. Domnul Isus S-a supus poruncilor civile, chiar preferând să se supună nedreptăţii decât să Se răzvrătească împotriva autorităţii stabilite (vezi comentariul de la Matei 22,21; 26,50–53). Înalt stăpânitor. [,,Suprem”, KJV]. Literal, ,,stând deasupra”, sau ,,fiind mai presus decât alţii”, în ce priveşte poziţia. 2:14 cât şi dregătorilor, ca unii care sunt trimişi de el să pedepsească pe făcătorii de rele şi să laude pe cei ce fac bine. Dregătorilor. [,,Guvernatorilor”, KJV]. Şi anume dregătorii provinciilor. În principiu, aici ar fi incluşi toţi ceilalţi slujbaşi oficiali cu funcţii mai mici. Trimişi de el. Slujbaşii oficiali inferiori în rang trebuie să fie ascultaţi pentru că au fost numiţi de împărat, care domneşte cu permisiunea divină, pentru asigura ordinea şi dreptatea (vezi comentariul de la Daniel 4,17). Pedepsească. Una din funcţie principale ale conducerii este de a menţine ordinea în societate (vezi comentariul de la Romani 13,3.4). Creştinii nu trebuie să aibă reputaţia de a face dificilă menţinerea legii şi a ordinii pentru cei cărora li s-a încredinţat această răspundere. Să laude. Vezi comentariul de la cap. 1,7. Slujbaşii oficiali nu au doar datoria de a îngrădi forţele răului, ci şi de a încuraja persoanele şi activităţile care contribuie la bunul mers al societăţii. 2:15 Căci voia lui Dumnezeu este, ca, făcând ce este bine, să astupaţi gura oamenilor neştiutori şi proşti. Căci. Petru introduce acum motivul fundamental pentru care creştinul trebuie să se supună autorităţii civile. Voia lui Dumnezeu. Creştinul trebuie să se supună nu din teamă de pedeapsă, ci pentru că Dumnezeu îi cere să facă aşa. Făcând ce este bine. Sau ,,având o purtare exemplară”. Să astupaţi gura. [,,Să aduceţi la tăcere”, KJV]. Sau ,,să astupaţi în continuare gura”. Calea cea mai bună pentru a astupa gura celor care critică este a nu da nici un motiv în acest sens. Proşti. [,,Nechibzuiţi”, KJV]. Sau ,,stupizi”, adică persoane care pe nedrept îi acuză pe creştini că sunt ,,făcători de rele” (cap. 2,12). 2:16 Purtaţi-vă ca nişte oameni slobozi, fără să faceţi din slobozenia aceasta o haină a răutăţii, ci ca nişte robi ai lui Dumnezeu. o haină a răutăţii, ci ca nişte robi ai lui Dumnezeu. Ca nişte oameni slobozi. Creştinul se supune autorităţii (v. 13) nu ca un sclav servil, care nu gândeşte, ci o face inteligent şi de bunăvoie, ca un om liber în Domnul Hristos Isus. Slobozenia. [,,Libertatea”, KJV]. Adică libertatea de a acţiona ca o fiinţă inteligentă. Haină. [,,Manta”, KJV]. Sau ,,învelitoare”, ,,văl”, şi în sens figurat, un ,,pretext”. Creştinul nu va abuza de libertatea sa şi nu va profita de reputaţia sa de cetăţean care respectă legile. Libertatea creştină nu îl scuteşte nici în cea mai mică măsură de răspunderea sa, ca cetăţean, faţă de autoritatea legal constituită (compară cu 1 Corinteni 6,12; 10,23). Răutăţii. Gr. kakos (vezi comentariul de la v. 1) Robi. Sau ,,sclavi”. Ca rob al lui Dumnezeu, creştinul ascultă de El. Lumea are dreptul să se aştepte de la creştin să trăiască potrivit cu mărturisirea sa de credinţă şi trebuie să tragă concluzia că ceea ce face, face cu aprobarea divină. În felul acesta, bunul nume al lui Dumnezeu depinde de felul cum se poartă creştinul. El nu ar trebui să dea niciodată oamenilor ocazia de a crede că felul de vieţuire cerut de Dumnezeu este inferior celui îndeobşte acceptat de necreştini. 2:17 Cinstiţi pe toţi oamenii, iubiţi pe fraţi; temeţi-vă de Dumnezeu; daţi cinste împăratului! Cinstiţi pe toţi. Adică indiferent care ar fi poziţia lor în societate. Fiecare trebuie respectat, nu neapărat pentru calităţile pe care le are, ci având în vedere statutul său. Iubiţi. Sau ,,iubiţi în continuare”. Acelaşi sens de continuitate este folosit şi la verbele ,,cinstiţi” şi ,,temeţi-vă”, subliniind consecvenţa atitudinii creştine, care închide gura celor neştiutori (v. 15). Pe fraţi. [,,Frăţietatea”, KJV]. Adică frăţietatea credincioşilor în Domnul Hristos. Temeţi-vă de Dumnezeu. Vezi comentariul de la Psalmi 19,9. Împăratului. Vezi comentariul de la v. 13. 2:18 Slugilor, fiţi supuse stăpânilor voştri cu toată frica, nu numai celor ce sunt buni şi blânzi, ci şi celor greu de mulţumit. Slugilor. Gr. oiketai, ,,sclavi în gospodărie” (vezi comentariul de la Romani 14,4; Efeseni 6,5–8). Fiţi supuse. Sau ,,continuaţi să fiţi supuse” (vezi comentariul de la Efeseni 6,5). Stăpânilor. Gr. despotai (vezi comentariul de la Luca 2,29; Faptele Apostolilor 4,24). Aici cuvântul acesta accentuează domnia absolută asupra sclavilor. Deoarece mulţi creştini din biserica primară erau sclavi, conducătorii bisericii au considerat necesar să abordeze problema sclaviei din punct de vedere practic, nu ideal (vezi comentariul de la Deuteronom 14,26). Sclavii creştini trebuiau să câştige stima şi bunătatea stăpânilor, dând pe faţă credincioşie, loialitate, umilinţă, răbdare şi un spirit iertător. Buni. Gr. agathos, ,,bun”, din punct de vedere moral. Blânzi. Gr. epieikes, ,,blând”, ,,chibzuit”, ,,cu o purtare blândă”. Petru aminteşte aici sfatul Domnului Hristos, dat în Predica de pe Munte (vezi comentariul de la Matei 5,43–48). Greu de mulţumit. [,,Îndărătnic”, KJV]. Literal, ,,strâmbi”, aici, metaforic, o ,,minte sucită”, aşa cum se dă pe faţă în purtarea faţa de alţii. Poate că nu este greu să-i slujeşti unui stăpân bun şi chibzuit, dar se cere multă tărie creştină pentru a-i sluji cu credincioşie unui stăpân sucit şi pervers. Cu toate acestea, un stăpân ,,greu de mulţumit” nu este o scuză pentru lipsa de bună-cuviinţă sau de ascultare. Sclavul creştin era zilnic confruntat cu situaţii dificile. Adesea i se cerea să facă pregătiri pentru închinarea stăpânului la zei, să servească alimente sau băuturi dăunătoare sau să fie de faţă la distracţii imorale. Cu toate acestea, el trebuia să-şi îndeplinească datoria cu credincioşie. 2:19 Căci este un lucru plăcut, dacă cineva, pentru cugetul lui faţă de Dumnezeu, suferă întristare, şi suferă pe nedrept. Plăcut. [,,Vrednic de laudă”, KJV]. Gr. charis, ,,har”, aici ,,plăcut” (vezi comentariul de la Ioan 1,14; Romani 1,7; 3,24; 1 Corinteni 1,3). Compară cu ocazia în care Domnul Isus a folosit cuvântul charis – ,,ce răsplată vi se cuvinte?” (Luca 6, 32). Ca un sclav creştin să rămână credincios faţă de un stăpân arogant şi ,,greu de mulţumit” (1 Petru 2,18) este nevoie de mult har de la Dumnezeu. Fiindu-i plăcută devoţiunea sclavului credincios, Dumnezeu îi acordă putere divină pentru a-i face povara mai uşor de suportat. Pentru cugetul lui faţă de Dumnezeu. Literal, ,,din cauza conştiinţei lui faţă de Dumnezeu”, o conştiinţă iluminată de Duhul Sfânt, care Îl are în vedere pe Dumnezeu în îndeplinirea datoriilor zilnice. Conştientizarea prezenţei Sale îl face în stare pe credincios să conlucreze cu cerul şi să trăiască o viaţă de biruinţă, triumfând peste problemele dificile şi amare ale vieţii. Suferă întristare. Sau ,,continuă să îndure întristările”. Cunoaşterea faptului că în orice experienţă dureroasă a vieţii Dumnezeu stă alături de noi, aduce curaj şi seninătate. Pe nedrept. Principiul acesta se aplică nu doar sclavului creştin, ci şi tuturor credincioşilor care sunt judecaţi pe nedrept şi calomniaţi. Ştiind că Dumnezeu vede totul şi judecă cu dreptate, creştinul care ,,suferă” va răbda nedreptatea aşa cum, cu atâta nobleţe, a făcut-o Hristos, Domnul său (vezi comentariul de la Matei 5,10–12). 2:20 În adevăr, ce fală este să suferiţi cu răbdare să fiţi pălmuiţi, când aţi făcut rău? Dar dacă suferiţi cu răbdare, când aţi făcut ce este bine, lucrul acesta este plăcut lui Dumnezeu. Ce fală? [,,Ce slavă?” KJV]. Literal, ,,ce fel de merit?” Cu răbdare. Adică să sufere cu răbdare atunci când ştie că merită pedepsit pentru necredincioşia lui faţă de stăpânul său pământesc. Pălmuiţi. Gr. kolaphizo, ,,a trage palme”, ,,a bate cu pumnii”. Când aţi făcut rău. [,,Pentru greşelile voastre”, KJV]. Literal, ,,pentru greşelile voastre continue”, fie împotriva lui Dumnezeu, fie împotriva semenului. Refuzând să fie ascultător, sclavul creştin calcă porunca lui Dumnezeu şi în acelaşi timp sfidează dorinţele stăpânului său pământesc. În felul acesta, reputaţia lui de creştin scade în ochii celor necredincioşi, iar înaintea lui Dumnezeu faptele lui nu sunt charis (vezi comentariul de la v. 19), adică vrednice de favoarea divină. Lucrul acesta. Adică a suferi cu răbdare maltratări nemeritate. Plăcut. Gr. charis, tradus ,,vrednic de laudă” (vezi comentariul de la v. 19). Sclavul creştin nu trebuia să fie niciodată vinovat de lenevia, ineficienţa sau necinstea pentru care erau adesea pedepsiţi sclavii păgâni. Dumnezeu are mijloace prin care îi va recompensa pe credincioşii sinceri care suferă din cauza neprihănirii, iar această asigurare călduroasă a purtării Sale de grijă susţine credinţa şi curajul lor. 2:21 Şi la aceasta aţi fost chemaţi; fiindcă şi Hristos a suferit pentru voi, şi v-a lăsat o pildă, ca să călcaţi pe urmele Lui. Chemaţi. Creştinul a fost chemat să facă binele şi, dacă este nevoie, să sufere din această cauză. Era posibil ca un sclav – sau oricare alt membru al bisericii creştine – deşi îşi împlinea cu bucurie responsabilităţile impuse, să fie uneori tratat rău, dar trebuia să sufere această maltratare fără să se plângă. Hristos a suferit. Mai ales în timpul judecării şi al crucificării Sale (vezi v. 23). El a suferit pe nedrept deoarece nu făcuse niciodată vreun lucru pentru care să merite pedeapsa (vezi v. 22). Nobleţea caracterului său poate fi măsurată prin intensitatea tratamentului urât la care a fost supus încă din copilărie (vezi comentariul de la Evrei 2,10.18; 4,15). În faţa nedreptăţii crescânde, Domnul Hristos cel neprihănit a dat pe faţă un model desăvârşit de suferinţă (vezi comentariul de la Matei 5,10–12). El a întâmpinat ironiile şi insinuările rele fără să se răzbune. A răspuns răutăţii oamenilor cu iubire şi mărinimie. A suferit cu răbdare, încrezător că Dumnezeu va face ca toate lucrurile să lucreze împreună spre bine (vezi comentariul de la Romani 8,28; 1 Petru 2,19). Pentru voi. [,,Pentru noi”, KJV]. Sau ,,în interesul nostru”. Dumnezeu a vrut ca suferinţa nobilă a Mântuitorului să fie un exemplu pe care să-l urmeze fiecare creştin. Viaţa desăvârşită a Domnului Hristos, marcată de suferinţă şi moarte, a fost soluţia lui Dumnezeu pentru întreaga problemă a păcatului. Însă aici Petru nu vorbeşte în primul rând despre ispăşire, ci despre răbdarea şi de tăria date pe faţă de Domnul Hristos în suferinţele Sale. Pildă. Gr. hupogrammos, având sensul de un model perfect de scriere, după care se poate face o copie desăvârşită. Domnul Hristos ne-a oferit un model desăvârşit de răbdare în suferinţă, model pe care creştinul trebuie să-l copieze cu grijă, la fel cum scrie un elev pe o foaie albă de hârtie, după modelul desăvârşit aşezat în faţa lui. Călcaţi. Literal, ,,să urmaţi de aproape”, adică pas cu pas. Urmele. Aşa cum pot fi lăsate de o persoană care calcă pe un teren moale. 2:22 El n-a făcut păcat, şi în gura Lui nu s-a găsit vicleşug. El n-a făcut păcat. Un citat din Isaia 53,9. În ce priveşte caracterul neprihănit al Domnului Hristos, vezi Vol. V, p. 918. Gura. Deoarece gândurile Domnului Hristos erau curate, nici un ,,vicleşug” nu a ieşit din gura Lui. ,,Din prisosul inimii vorbeşte gura” (Matei 12,34). Vicleşug. Sau ,,înşelăciune” (vezi comentariul de la v. 1). Nimic înşelător nu s-a găsit vreodată în cuvintele Domnului Hristos, nici un subterfugiu pentru a alina îngrijorarea şi suferinţa. Compară cu Apocalipsa 14,5. 2:23 Când era batjocorit, nu răspundea cu batjocuri; şi, când era chinuit, nu ameninţa, ci Se supunea dreptului Judecător. Batjocorit. [,,Ocărât”, KJV]. Sau ,,insultat”. Nu răspundea cu batjocuri. [,,Nu ocăra înapoi”, KJV]. Domnul Hristos nu Se înjosea pentru a Se răzbuna sau pentru a întoarce rău pentru rău. Deoarece un al doilea rău nu-l îndreaptă pe primul, exemplul Său dă pe faţă spiritul care îi poate împăca în cele din urmă pe oamenii aflaţi în neînţelegere. Când spunea că ,,dragostea nu dă greş niciodată” (1 Corinteni 13,8) Pavel afirma că, în afara exemplului Domnului Hristos, nu există altă soluţie la problemele omului. Era chinuit. [,,Suferea”, KJV]. Petru se gândeşte la chinurile la care a fost supus Domnului Isus cu ocazia judecăţii şi a morţii Sale, şi la faptul că nu a rostit nici o acuzaţie batjocoritoare împotriva prigonitorilor Săi. Se supunea. Cuvântul ,,Se” a fost adăugat de traducători. Din versiunea greacă nu reiese clar dacă Domnul Hristos Se ,,supunea” pe Sine, ,,supunea” cauza Sa sau pe chinuitorii Săi ,,dreptului Judecător”. Rugăciunea pe care a rostit-o pe cruce: ,,Tată, iartă-i, căci nu ştiu ce fac” (Luca 23,34) s-ar putea să sugereze ultima dintre cele trei variante. Domnul Hristos nu le-a răspuns persecutorilor Săi atunci când Îl batjocoreau şi Îl maltratau. Dreptului. Judecata, chiar şi a celor nelegiuiţi, va fi făcută în armonie cu dreptatea şi mila lui Dumnezeu (vezi comentariul de la Romani 3,26; Apocalipsa 15,3; 16,5.7; 19,11). Judecător. [,,Cel ce judecă”, KJV]. Compară cu Ioan 5,22.27.29. 2:24 El a purtat păcatele noastre în trupul Său, pe lemn, pentru ca noi, fiind morţi faţă de păcate, să trăim pentru neprihănire; prin rănile Lui aţi fost vindecaţi. El. Sau ,,El Însuşi”. Făcând o paranteză, apostolul aminteşte de jertfa locţiitoare a Domnului Isus Hristos ca pe un fapt întotdeauna vrednic de menţionat, deşi aici vrea să atragă atenţia asupra eroismului cu care a suportat El batjocura şi judecata (vezi comentariul de la v. 23). A purtat. Sau ,,a înlăturat”, ,,a ridicat” (compară cu Evrei 7,27; 9,28; 13,15). Păcatul a fost pus pe seama Domnului Hristos (vezi comentariul de la Isaia 53,3–6; 2 Corinteni 5,21) pentru ca neprihănirea să poată fi pusă în dreptul omului (compară cu DA 25). Purtând pe cruce păcatele oamenilor, Domnul Hristos putea să ierte pedeapsa lor pentru că o plătise prin jertfa Sa (vezi comentariul de la Evrei 9,26). Moartea Lui a fost înlocuitoare, El a fost pedepsit pentru vinovăţia altora (vezi comentariul de la Evrei 9,28). ,,El este jertfa de ispăşire pentru păcatele… întregii lumi” (1 Ioan 2,2). Păcatele noastre. Domnul Hristos n-a avut păcate (2 Corinteni 5,21), ci a venit să poarte păcatele noastre (Matei 1,21; Ioan 1,29; 1 Corinteni 15,3; Galateni 1,4; compară cu DA 25). În trupul Său. Compară cu Evrei 10,10. Lemn. [,,Copac”, KJV]. Gr. xulon, literal ,,lemn [tăiat şi gata pentru folosire]”. În Noul Testament nu este folosit pentru cruce cuvântul ,,copac” (dendron) (aşa cum se întâmplă în limba engleză). Pentru apostolul Petru crucea a devenit antitipul altarelor de jertfă din cadrul preoţiei levitice. Fiind morţi. Gr. apoginomai, ,,a scoate din minte”, ,,a se depărta de”. Moartea Domnului Hristos trebuia să facă mai mult decât doar să aducă iertare pentru păcatele săvârşite. Ţinta misiunii Sale pe pământ era curăţirea vieţilor oamenilor de orice practică păcătoasă. El a venit pentru a-l mântui ,,pe poporul Său de păcatele sale” (vezi comentariul de la Matei 1,21; vezi şi comentariul de la 1 Ioan 1,9). Să trăim pentru neprihănire. Adică în armonie cu principiile drepte. Rănile. Aici Petru citează iarăşi din Isaia 53,5. Vindecaţi. Domnul Isus Hristos a venit să tămăduiască ,,pe cei cu inima zdrobită” (Luca 4,18) şi pe toţi ,,cei ce aveau trebuinţă de vindecare” (cap. 9,11) fizică şi spirituală (vezi comentariul de la Marcu 2,5.10). 2:25 Căci eraţi ca nişte oi rătăcite. Dar acum v-aţi întors la Păstorul şi Episcopul sufletelor voastre. Ca nişte oi. Vezi comentariul de la Isaia 53,6. Ca şi Păstorul cel Bun (Ioan 10,11–16; Evrei 13,20), Domnul Isus Şi-a dat viaţa pentru oile Sale (Ioan 10,15.16). Rătăcite. Sau ,,rătăcind mereu”. Satana este acela care îi duce pe oameni în rătăcire (Apocalipsa 12,9; 20,3.7–9). Întors. Gr. epistrepho, ,,a se întoarce împrejur”, ,,a se întoarce”, adesea tradus cu sensul de ,,a se converti” (Luca 22,32; Ioan 12,40; Faptele Apostolilor 3,19; Iacov 5,20). Păcătosul I-a întors spatele lui Dumnezeu, iar în momentul convertirii se întoarce şi priveşte la Dumnezeul său. Păstorul. Gr. poimen, tradus întotdeauna ,,păstor”. În ce priveşte o discuţie cu privire la poimaino, ,,a păstori”, vezi Faptele Apostolilor 20,28. Cuvântul acesta sugerează grija şi protecţia Domnului Hristos pentru oile Sale (vezi comentariul de la Ioan 10,11). Pe zidurile catacombelor picturile Îl zugrăveau pe Domnul Isus ca Păstor. Episcopul. Gr. episkopos. ,,supraveghetor”, ,,administrator”, ,,tutore”, ,,păzitor” (vezi Vol. VI, pp. 26, 38; vezi comentariul de la Faptele Apostolilor 20,28). Sufletelor voastre. Sau ,,vostru” (vezi comentariul de la Evrei 13,17). Oaia rătăcită este în primejdia de pierdere veşnică; pastorul şi toţi ceilalţi slujbaşi ai bisericii trebuie să fie plini de har şi să aibă o experienţă autentică pentru a-i readuce pe membrii rătăciţi la Marele Păstor. COMENTARIILE LUI ELLEN G. WHITE 1–3AA 521; FE 457 1–9TM 287 2 Ev 252; FE 124; MM 124; SC 67 3–5DA 413 3–8DA 599 4 FE 458 4, 5 AA 595; 2T 168 5 ChS 62; Ev 573; FE 459, 516; MB 150; TM 17; 5T 121; 6T 154, 435; 8T 196, 246; 9T 180 5, 6 FE 461 6 GC 210 7 TM 288 7–9FE 462; 8T 154 9 AA 9; AH 432; ChS 21, 243; COL 165; CSW 34; CT 37, 243, 370; Ev 644; FE 110, 199, 413; LS 346, 350; MH 286; ML 195, 203, 310; MM 213; MYP 200; PK 716; PP 362, 607; SL 40; TM 235, 442; 1T 286, 406, 550; 2T 105, 109, 169, 450, 452; 3T 201, 461; 5T 14, 45, 100, 330, 403, 649, 662, 710; 6T 35, 123, 174, 367; 7T 216; 8T 46; 9T 17, 165 9, 10 AA 521 9–12TM 289 11 AH 127; CD 62, 167, 399; CH 67, 576; COL 53; GC 474; SL 25, 28; Te 19, 61, 64, 73, 149; 1T 546, 548; 2T 45, 99, 401, 405, 450; 3T 51; 4T 215 11–25AA 522 12 FE 462; GW 372; 6T 120; WM 295, 298 13–18ML 280 19 2T 427 20 MH 485 21 CS 26; DA 209; Ev 524, 636; FE 199; MM 257; SC 61; 8T 209 21, 22 ML 296 22 AA 570; 5T 422; WM 286 23 2T 178, 426; 4T 349, 368 24 MYP 105; 6T 479; 9T 193 25 CT 284 |
Seek to any passage:
Search the text:
Special note for ANDROID SmartPhones
I recommend to download PhoneMe emulator for Android from here.
Especially I recommend phoneME Advanced - Foundation Profile + MIDP High Resolution b168 rev20547 from here, or from here.
Then you have to build your application, to transfer the .jar and .jad files on your mobile phone and run using this nice emulator.
1. Install a Zip Utility from Android Market.
2. Install a File Manager from Android Market.
3. Download and install PhoneMe, as mentioned above.
4. Build your application by using Download Multilingual Service or Dynamic Download (zip).
5. Copy the zip file into your Android Phone and unzip the content in a folder, and then write down the path to the unzipped files and the name of the .jad file.
6. Launch PhoneMe from your smartphone.
7. Inside PhoneMe, write to the main window the path and the name to the .jad file, above mentioned. Will look something like: file:///mnt/sd/download/BiblePhone.jad and then press enter.
8. The application will be installed, and next a hyperlink will be available below the above mentioned textbox. On this way you can install as many of MIDP application you like on your Android Phone.
How to install the application in Java Mobile enabled phones
It is possible now to have the Holy Scriptures on your mobile phone and to read
it wherever you are due to the Mobile Information Device Profile (MIDP)
technology in 1.0 and 2.0 versions, developed for Java applications.
A good advice is to try in the beginning the MIDP 1.0 / 128 Kbytes version, and
progressively to advance to MIDP 2.0 and larger volumes (512 Kbytes or more).
The application is available for MIDP 2.0, MIDP 1.0. You have only to select one
table on the field MIDP2.0 or MIDP1.0, according to the desired Bible version.
Then, you shall make a click on the JAR (Java Archive) file in order to obtain
the software to be installed on your mobile phone.
I recommend you to start with STARTER(MIDP1.0old) edition, then to continue with
INTERMEDIATE(MIDP1.0), and in the end, if the mobile phone supports this thing,
to try to install the ADVANCED (MIDP2.0) edition. Also, start with 128 kbytes
volumes, continue with 512 kbytes, and at the end try the version in one file.
There are cases where the mobile phone requires so called JAD (Java Descriptor)
files. These JAD files has to be
uploaded, on this case, together with the desired JAR files(s).
There are different methods to download the applications in your mobile phone as
follows:
1. Directly from Internet by using a WAP or GPRS connection
2. By using the infrared port of the mobile phone
3. By wireless Bluetooth access to the mobile phone
4. By cable link between PC ad mobile phone
5. If none from the above cases are valid
Next, we shall examine each case in order to have a successfully installation of
the software.
1. Directly from Internet by using a WAP or GPRS connection
If your have Internet access on your mobile phone (e.g. WAP or GPRS), it is
enough to access
https://biblephone.intercer.net/wap/ from the browser of the mobile phone,
and to access the desired Bible version, and then to make an option about
MIDP1.0 or MIDP2.0, and finally to select the desired module (e.g. one or more).
After the last selection, the desired version will be downloaded on your mobile
phone.
Many phones have only this option for installing JAVA appplications.
2. By using the infrared port of the mobile phone
Sometimes there is a need for a special uploader software for specific mobile
phones.
If you don't have access to Internet directly from your mobile phone, then you
shall have to pass to this step requiring to have infrared ports on your mobile
phone and on the computer.
a. On this case, you will download the application by using the computer from
the Internet (i.e. JAR files).
b. Once the application is downloaded (preferable on the desktop) you will have
to activate the infrared port on the mobile phone and align it with the infrared
port of the computer (preferable laptop).
c. Then a window will appear asking what file you want to send to the mobile
phone. Next, you will select the downloaded JAR file, and after OK, the mobile
phone will ask you if you want to load that file. You say YES and the
application will be downloaded on your mobile phone.
d. Probably, you will be asked by the mobile phone where you want to save it (e.g.
on the games or applications directories). After you made this selection, the
file will be ready to be loaded for run.
The displaying preference can be set inside the application in order to have
larger fonts, full screen display etc.
3. By wireless Bluetooth access to the mobile phone
Sometimes there is a need for a special uploader software for specific mobile
phones.
This situation is similar with the infrared case. You have only to activate
Bluetooth access on your mobile phone (check if exists) and on the computer (check
if exists).
4. By cable link between PC ad mobile phone
Sometimes there is a need for a special uploader software for specific
mobile phones.
On this case the steps are as follows:
a. On this case, you will download the application by using the computer from
the Internet (i.e. JAR files).
b. Once the application is downloaded (preferable on the desktop) you will have
to set up the wired connection between the mobile phone and the computer. Next,
you will start the synchronization / data transfer application and download the
JAR file in your mobile phone. Surely, you will have to consult the CD of your
mobile phone.
c. By this application you shall transfer into your mobile phone the JAR file in
the games or applications directories. Next, you will have to select for run the
JAR desired file.
5. If none from the above cases are valid
On this unhappy case, I recommend you to find a friend with a laptop having
infrared / Bluetooth capabilities, or to buy a data link cable, or to change
your current model of mobile phone.
Unfortunately, some models of mobile phones require only WAP/GPRS in order to
download and run Java applications.
Sometimes there is a need for a special uploader software for specific mobile
phones. Therefore check the documentation of them and also the page for specific
models.
Why so many versions? Simple, because not all the mobile phones support the
Bible in one file with MIDP 2.0 (the most advanced for the time being).
Multilingual Online Ebooks
It is possible now to have the inspirational ebooks on your browser and to read it allowing you to make comparisons between different translations or versions for a specific language. This occasion is unique, and you have only to browse to the desired author and book.
Select another version:
If you have any questions, remarks, suggestions, please contact me here.
May God bless you in studying the Holy Scriptures.
Sitemap: Please select the BiblePhone modules in your language: