9:3 Şi Domnul i-a zis: Îţi ascult rugăciunea şi cererea pe care Mi-ai făcut-o, sfinţesc casa aceasta pe care ai zidit-o ca să pui în ea pentru totdeauna Numele Meu, şi ochii Mei şi inima Mea vor fi acolo pe vecie.
Îţi ascult. Lui Solomon i s-a dat asigurarea că cuvintele arzătoarei lui rugăciuni au fost ascultate. El făcuse tot ce i-a stat în putere pentru a încuraja poporul să fie credincios faţă de Domnul şi poruncile Lui. Dumnezeu a onorat spiritul şi intenţia sa, iar acum i-a dat o nouă asigurare a favorii divine. Cât de adesea dă Domnul copiilor Săi, expresii reînnoite de încredere, proaspete arătări din înălţime, laude pentru slujirile lor de mai înainte, făgăduinţe de favoare şi binecuvântare pentru zilele care vor veni!
Sfinţesc casa aceasta. Numai Dumnezeu poate sfinţi. Prezenţa Lui sfinţeşte lucrurile. Templul era sfânt pentru că Dumnezeu era acolo. Pe dinafară, el avea aceeaşi înfăţişare ca o clădire din lemn şi piatră construită de mâinile oamenilor, un loc de splendoare şi frumuseţe, dar acum ,ea a fost sfinţită, o casă sacră, împodobită cu prezenţa nevăzută a unui Dumnezeu sfânt. Lucrurile sfinte sunt înţelese numai spiritual. Oameni cu inima învârtoşată nu pot să vadă nici o deosebire între sacru şi profan. Sfântul Sabat, Cuvântul lui Dumnezeu, casa de închinare, pot să apară pentru ei ca nedeosebindu-se de lucrurile pământeşti obişnuite. Cerul poate să fie foarte aproape, dar ei nu-l văd. Accentul care se pune în această vedenie pe ,,casa aceasta pe care ai zidit-o”, ,,locul acesta”, sugerează că vedenia a fost dată în incinta sacră a Templului, întocmai după cum locul vedeniei a fost ,,cea mai însemnată înălţime” la Gabaon, unde Solomon se dusese să aducă o jertfă (cap. 3,4).
Pe vecie. N-a fost în intenţia lui Dumnezeu ca Templul din Ierusalim să fie vreodată nimicit. Dacă Templul ar fi rămas sfânt, el ar fi dăinuit pe vecie. Dacă Israel ar fi continuat să rămână credincios faţă de Domnul, Numele Său şi prezenţa Sa ar fi rămas în el pentru totdeauna, ca o mărturie pentru lumea întreagă că Israel era alesul Domnului, a Lui ,,comoară aleasă” ... ,,dintre toate popoarele” (Exod. 19:5; vezi PK 46). Cât despre sensul lui ,,pe vecie”, vezi cele de la Exod.
12:14.