9:15 Iată cum stau lucrurile cu privire la oamenii de corvoadă pe care i-a luat împăratul Solomon pentru zidirea Casei Domnului şi a casei sale Milo, şi a zidului Ierusalimului, Haţorului, Meghidoului şi Ghezerului.
Corvoadă. Restul acestui capitol constă din scurte note istorice şi explicative, dar el conţine şi unele detalii de mare valoare. Corvoada la care se face referire aici a fost amintită în cap. 5,13.14. Această muncitorime recrutată a fost mai întâi pentru clădirea Templului şi apoi, pentru a palatului şi alte lucrări.
Milo. Socotită a fi o citadelă sau punct puternic fortificat, în Ierusalim. Deoarece David a locuit în ,,cetăţuia” sau ,,castelul” vechii cetăţi iebusite, luate de el, cunoscută mai târziu ca ,,cetatea lui David” (2 Samuel 5,7, 9, 1 Cronici 11,5. 7), probabil că Milo a fost un loc întărit în cetate, când aceasta a fost luată de David. Unii cred că el a fost aşezat la capătul de nord-vest al cetăţii, unde Muntele Sionului coboară spre Valea Tyropoeon. David (2 Samuel 5,9; 1 Cronici 11,8) şi Solomon (1 Regi 9,24; 11,27) au adăugat la primele fortificaţii, iar mai târziu şi Ezechia a făcut lucrări adiţionale (2 Cronici 32,5). Alţii au explicat Milo ca fiind terenul dintre dealurile Sion şi Moria.
Şi a zidului Ierusalimului. David a întărit şi a extins mult zidurile vechii cetăţi iebusite, clădind ,,întăriturile de jur-împrejur, în afara şi înăuntrul lui Milo” (2 Samuel 5,9). Solomon a mai făcut reparaţii şi adăugiri, închizând anumite puncte slabe de apărare ,din cetatea lui David (1 Regi 11,27). Regii de mai târziu au continuat să facă reparaţii şi adăugiri, până când, în cele din urmă, zidul trecea aproape de Valea Hinom, la sud (Ieremia 19:2), cuprinzând un zid dublu la sud-est, aproape de grădina împăratului (2 Regi 25,4), un zid în afara cetăţii lui David spre est, ,,la apus, spre Ghihon, în vale” şi care ,,se întindea până la poarta peştilor” şi pe care ,,l-a făcut foarte înalt” (2 Cronici 33,14). Poarta de la colţul de nord-vest era o poartă importantă numită ,,poarta unghiului” (Ieremia 31,38). Aceasta era o secţiune a acestui zid nordic: ,,de la poarta lui Efraim până la poarta unghiului” (2 Regi 14,13), care a fost dărâmat de Ioas al lui Israel, în timpul domniei lui Amaţia. Ozia a reparat şi a întărit zidul, clădind turnuri ,,pe poarta unghiului, pe poarta văii şi pe unghi, şi lea întărit” (2 Cronici 26,9).
Haţorului. Aceasta era o cetate importantă în nord, pe înălţime, aproape de apele Merom. Ea a fost cetatea lui Iabin, căpetenia confederaţiei nordice (Iosua 11,1). După marea victorie a lui Iosua asupra acestei confederaţii, el a ars cetatea (Iosua 11,13), iar mai târziu, i-a dat-o lui Neftali (Iosua 19,36). Având în vedere importanţa cetăţii care cuprindea cu privirea un drum important de invazie dinspre nord, Haţorul a fost fortificat de Solomon. Pe vremea lui Peca, a fost luat de Tiglat-Pileser III (2 Regi 15,29).
Meghido. Aceasta era o însemnată cetăţuie fortificată, în partea nordică a câmpiei Esdraelonului. Ea domina o trecătoare dintre câmpiile Şaron şi Esdraelon. Cetatea a fost dată lui Manase, dar nu fusese supusă pe vremea împărţirii ţării (Iosua 17,11-13). Ea este amintită în raportul despre bătălia dintre împăraţii Canaanului şi Debora şi Barac (Judecători 5,19). Când Ahazia a fost lovit de Iehu, acesta a fugit la Meghido şi acolo a şi murit (2 Regi 9,27). Tot acolo a avut loc şi moartea lui Iosia, când acesta a încercat să oprească forţele lui Neco din Egipt, pe drumul lui la nord de Eufrat (2 Regi 23,29). Meghido a fost excavat în întregime. Printre ruinele dezgropate se numără şi grajduri de piatră, cu pardoseli de ciment, ce puteau adăposti aproape 500 de cai. La început au fost considerate ca datând din perioada lui Solomon, însă acum acestea sunt atribuite perioadei lui Ahab.
Ghezer. Aceasta era o însemnată cetate canaanită, pe un bastion care se întindea până în câmpia maritimă, la vreo 11 km vest de Aialon, pe linia de frontieră a lui Efraim (Iosua 16,3). Cetatea a fost dată leviţilor (Iosua 21,21), dar n-a fost luată pe vremea cuceririi (Judecători 1,29), cu toate că, pentru o vreme a fost tributară (Iosua 10,16). Ea ocupa o poziţie strategică în Câmpia Aialon, o trecătoare importantă, adesea folosită de filistenii care aveau pe aici drumul spre ţinuturile înalte centrale. Cetatea este amintită în mai multe ocazii în legătură cu luptele lui David (2 Samuel 5,25; 1 Cronici 14,16; 20,4).