8:9 În chivot nu erau decât cele două table de piatră, pe care le-a pus Moise în el la Horeb, când a făcut Domnul legământ cu copiii lui Israel, la ieşirea lor din ţara Egiptului.
Nu era decât. Afirmaţia aceasta, repetată în 2Cronici 5:10, pare să indice lămurit că în chivot nu mai era nimic altceva în afară de cele două table de piatră. Obiectele la care se face referire în Evrei 9,4, vasul cu mană şi toiagul lui Aaron, la început a fost poruncit să fie puse ,,înaintea chivotului mărturiei” (Exod 16,33.34; Numeri 17,2–10). Unii au înţeles aceste cuvinte ca referinduse la poziţia din faţa chivotului. Cu toate acestea, cuvintele pot să însemne înaintea tablelor legământului din chivot (vezi EW, p. 32). Nu trebuie să fie nici un conflict între aceste afirmaţii, pentru că obiectele de valoare ar fi putut fi mutate în timpul tulburatei istorii a lui Israel şi să nu fi fost în chivot, pe vremea aceasta.
Este ceva neobişnuit de impresionant în această cinstire specială a celor două table ale Legii. Fiind puse astfel înăuntrul chivotului, deasupra căruia prezenţa lui Dumnezeu se întâlnea cu poporul Său (Exod. 25:22), Legea este indisolubil legată de Dumnezeu Însuşi. Locul cel mai sfânt din Templu era Sfânta Sfintelor şi obiectul lui cel mai sfânt era chivotul care conţinea Legea lui Dumnezeu. După cum Dumnezeu, prin chiar natura Lui, este sfânt şi veşnic, tot aşa este şi Legea Lui. Tot ceea ce era posibil să fie făcut spre a imprima copiilor Săi sfinţenia veşnică a Legii Sale, a fost făcut de Dumnezeu, în slujbele sfântului Său Templu. Această lege a fost scrisă, sub vechiul legământ, pe două table de piatră; în noul legământ, ea este scrisă în inimile celor credincioşi (Ieremia 31,31-33)