8:65 Solomon a prăznuit atunci sărbătoarea, şi tot Israelul a prăznuit împreună cu el. O mare mulţime, venită de la împrejurimile Hamatului până la pârâul Egiptului, s-a strâns înaintea Domnului, Dumnezeului nostru, timp de şapte zile, şi alte şapte zile, adică patrusprezece zile.
Sărbătoarea. Sărbătoarea a ţinut 14 zile şi în ziua de 23 a lunii a şaptea, poporul a fost lăsat să plece (2 Cronici 7,10). Astfel ea a început în ziua a 10-a a lunii a 7-a, care era solemna Zi a Ispăşirii (Levitic 16,29.30; 23,27; Numeri 29,7). Aceasta era luna în care se ţinea şi Sărbătoarea Corturilor, care începea în ziua a 15-a a lunii şi continua timp de 7 zile (Levitic 23,34.39). Pe perioada acestui timp, poporul trebuia să locuiască în corturi făcute din ramuri de pomi (Levitic 23,34.40-42).
Împrejurimile Hamatului. Hamatul marchează limita nordică extremă a Ţării Sfinte (vezi Numeri 13,21; 34,8; Iosua 13,5; Judecători 3,3; 2 Regi 14,25; 1 Cronici 13,5; Amos 6,14). Pentru identificarea ,,intrării Hamatului”, vezi Numeri 34:8 şi Iosua 13:5. Valea cea mare dintre Munţii Liban şi Anti-Liban, cunoscută grecilor drept Coele-Siria, înseamnă intrarea principală în Palestina, dinspre nord. Oştile care invadau dinspre Nord intrau în Palestina de-a lungul acestei văi.
Pârâul Egiptului. (În engleză, river = râu.) Cuvântul folosit aici pentru ,,pârâu” nu este cuvântul obişnuit nahar nahar, ci nachal nachal. Adică, un curent sau torent care putea seca în sezonul uscat, ca în Iov. 6:15, unde cuvântul este tradus ,,pârâu”. Probabil că pârâul era Wadi el-‘Arîsh, la extremitatea sudică a Palestinei (Numeri 34,5; Iosua 15,4; 15,47; 2 Regi 24,7; Isaia 27,12), la 80 km vest de Gaza (vezi harta din faţa pag. 769).