8:58 ci să ne plece inimile spre El, ca să umblăm în toate căile Lui, şi să păzim poruncile Lui, legile Lui şi rânduielile Lui, pe care le-a poruncit părinţilor noştri!
Şi să ne plece inimile. Dorinţa de a urma căile Domnului şi de a păzi poruncile Lui este o dorinţă sădită pe cale divină. Duhul Sfânt al lui Dumnezeu este permanent la lucru, călăuzind pe oameni pe calea adevărului şi a ascultării. Cu cât un om se apropie mai mult de Domnul, cu atât mai deplin părăseşte lucrurile păcătoase, pământeşti şi cu atât mai mult este gata să facă tot ceea ce cere Dumnezeu. Duhul lui Dumnezeu conduce pe oameni să asculte şi îi face să păzească porunca Legii, dar nu face aceasta împotriva voinţei omului. Când oamenii sunt gata să asculte, ei ajung să încline spre ascultare. Cu cât un om se apropie mai mult de Domnul, cu atât mai deplin gândurile lui Dumnezeu devin gândurile lui şi căile lui Dumnezeu, căile lui. Când omul vine la Domnul în umilinţă de spirit şi cu inimă deschisă, doritor de a învăţa căile Lui şi de a umbla pe ele (Psalmul 119,26.27.30.32-36), el începe să-şi dea seama că ascultarea de Dumnezeu este o chestiune de plăcere mai degrabă, decât datorie, şi că legea lui Dumnezeu este o lege a slobozeniei (Psalm 119,45.47.97; Iacov 1,25; 2,12), mai degrabă, decât un jug.