8:51 căci sunt poporul Tău şi moştenirea Ta, şi Tu i-ai scos din Egipt, din mijlocul unui cuptor de fier!
Căci sunt poporul Tău. Motivul pentru existenţa lui Israel ca popor deosebit a fost că Domnul îl alesese dintre neamuri şi-l aşezase în Ţara Făgăduinţei (Exod 19,4-6; Deuteronom 9,29: 2 Samuel 7,23; Psalm 135,4). Deoarece Israel aparţinea lui Dumnezeu, ei aveau asigurarea că Dumnezeu îi va iubi şi-i va ajuta, că mâna Lui cea dreaptă îi va susţine şi că în ceasul celei mai mari nenorociri, ei nu vor avea ocazie să se teamă (Deuteronom 33,26; Isaia 41,8-14; 43,1-6). Deoarece cea mai mare grijă a lui Dumnezeu era fericirea şi bunăstarea copiilor Săi, copiii Lui simţeau că aveau dreptul, în aducerea stăruitoare a cererilor lor, să-I ceară să nu-i părăsească pe ai Săi. Totuşi, numai acest lucru, nu avea să le garanteze succesul. Făgăduinţele lui Dumnezeu sunt condiţionate şi acela care aşteaptă binecuvântarea, trebuie să îndeplinească condiţiile.
Tu i-ai scos din Egipt. Eliberarea din Egipt era istorie. Faptul că Dumnezeu scosese pe Israel din cuptorul de fier al Egiptului, niciodată nu putea fi schimbat. În acest fapt, Solomon a găsit puternicul argument pentru o altă eliberare, dacă Israel din nou s-ar afla zdrobit sub călcâiul unui stăpân străin. Când, mai târziu, Ieremia a comparat eliberarea din robia babiloniană cu aceea din Egipt, el a declarat că, având în vedere restatornicirea mai mare care avea să vină, Israel nu avea să mai spună: ,,Viu este Domnul care a scos din ţara Egiptului pe copiii lui Israel”, ci ,,Viu este Domnul care a scos pe copiii lui Israel din ţara de la miazănoapte.” (Ieremia 16,14.15; compară cu 23,7.8).