8:43 ascultă-l din ceruri, din locul locuinţei Tale, şi dă străinului aceluia tot ce-Ţi va cere, pentru ca toate popoarele pământului să cunoască Numele Tău, să se teamă de Tine, ca şi poporul Tău Israel, şi să ştie că Numele Tău este chemat peste casa aceasta pe care am zidit-o eu!
Ascultă-l din ceruri. Cât de diferit era spiritul lui Solomon în această ocazie, faţă de acela care a stăpânit poporul evreu în anii care au urmat. Legământul lui Dumnezeu trebuia să cuprindă nu numai o naţiune, ci pe toate. Îndurarea Lui nu era numai pentru evrei, ci pentru toţi care erau dispuşi să-L recunoască. Când Templul a fost clădit prima dată, Solomon i-a amintit pe străinii altor ţări, ca şi ei să poată auzi de legământul de îndurare al lui Dumnezeu şi să vină la Templu să I se închine. Israel trebuia să fie o lumină care trebuia să lumineze lumea. Dacă ei ar fi fost credincioşi faţă de misiunea lor divină, naţiunea n-ar fi pierit, ci ar fi continuat să crească, până când ar fi cuprins toate naţiunile pământului, până când Ierusalimul ar fi devenit metropola lumii, iar Templul lui ar fi devenit izvorul unui râu de viaţă spre a aduce sănătate şi vindecare pentru toţi (Zaharia 14:8).