8:30 Binevoieşte şi ascultă cererea robului Tău şi a poporului Tău Israel, când se vor ruga în locul acesta! Ascultă-i din locul locuinţei Tale, din ceruri, ascultă-i şi iartă-i!
Iartă-i. Solomon recunoaşte că fiecare om care înalţă o rugăciune spre ceruri are nevoie de iertare. Acest simţământ de vinovăţie şi de nevoie după iertarea Cerului se află pe parcursul întregii rugăciuni stăruitoare, înălţate de Solomon în favoarea sa şi a poporului său (v. 34, 36, 39, 50). Solomon ştia că iertarea păcatelor avea să fie cea mai arzătoare dorinţă a celor care se rugau. El mai ştia de asemenea că speranţa omului de a primi răspuns la cererile sale avea să se întemeieze în mare măsură, pe îndurarea iertătoare de păcat a lui Dumnezeu.