8:12 Atunci Solomon a zis: Domnul a zis că vrea să locuiască în întuneric!
Atunci Solomon a zis. Solomon a fost profund impresionat de sublimele manifestări ale apropierii şi mărimii lui Dumnezeu. Cuvintele lui sunt frânte şi neaşteptate, ca unele care vin din partea unui om adânc mişcat. El vorbeşte cu simţăminte amestecate de veneraţie şi bucurie. Acestea nu sunt cuvinte pe care şi le-a pregătit cu grijă mai dinainte; ele sunt cuvinte de uimire şi de laudă, care au izbucnit în mod spontan, ca rezultat al spectacolului la care tocmai asistase.
În întuneric. Fiind martor la combinaţia de întuneric şi slavă din faţa lui, umbra amestecată cu lumina, Solomon a fost asigurat că Domnul este acolo şi drept rezultat, el a putut să recunoască în apariţia norului, semnul că prezenţa divină fusese dăruită Templului pe care îl zidise. Astfel că primele lui cuvinte au fost explicarea fenomenelor ai căror martori erau atunci. Aceasta este chiar dovada prezenţei lui Dumnezeu; El este cu noi; nu avem să ne temem de nimic, ci avem toate motivele să fim recunoscători pentru această ocazie măreaţă.