20:43 Împăratul lui Israel s-a dus acasă, trist şi mânios, şi a ajuns la Samaria.
Trist şi mânios. Ahab a refuzat să recunoască justeţea sentinţei lui. El a devenit trist şi mânios şi n-a arătat nici o urmă de pocăinţă adevărată sau întristare pioasă. Dar el pronunţase această sentinţă împotriva lui însuşi, şi cu o hotărâre fără apel. În mânia lui, Ahab, fără îndoială, ar fi preferat să prindă pe profet pentru această mustrare pronunţată, dar lucrul acesta nu-l putea face, având în vedere faptul că el însuşi pronunţase osânda. El s-a întors acasă, departe de a fi fericit, nemulţumit de profet mai degrabă, decât de sine, găsind defecte mai degrabă în căile lui Dumnezeu decât în propriile lui greşeli. Inima omenească nerenăscută totdeauna caută să-şi îndreptăţească greşelile; căile omului, în general, sunt drepte în proprii lui ochi.