20:28 Omul lui Dumnezeu s-a apropiat şi a zis împăratului lui Israel: Aşa vorbeşte Domnul: Pentru că Sirienii au zis: Domnul este un dumnezeu al munţilor şi nu un dumnezeu al văilor, voi da toată această mare mulţime în mâinile tale, şi veţi şti că Eu sunt Domnul.
Şi veţi şti. Dumnezeu n-a intenţionat ca fie Ahab, fie sirienii să atribuie victoria vreunei alte cauze decât propriei Lui intervenţii în favoarea lui Israel. Prin dăruirea biruinţei poporului Său, păgânii trebuiau să afle că numai Domnul era Dumnezeu (vezi 2Regi 19:16-34). Dumnezeu a plănuit ca maiestatea Numelui Său să fie îndreptăţită înaintea tuturor neamurilor de pe pământ (vezi Psalmul 67:2; 102:15; 138:4; Ezechiel 20:9). Acordând lui Israel victoria asupra marii oştiri a sirienilor, Iehova avea să dovedească înaintea ochilor naţiunilor din jur că El era un Dumnezeu nu numai al munţilor, ci şi al văilor şi, de fapt, al întregului pământ.