20:23 Slujitorii împăratului Siriei i-au zis: Dumnezeul lor este un dumnezeu al munţilor; de aceea au fost mai tari decât noi. Dar ia să ne luptăm cu ei în câmpie, şi se va vedea dacă nu vom fi mai tari decât ei.
Al munţilor. Chiar şi sirienii au atribuit victoria evreilor, ajutorului divin. Dar ei nu aveau o înţelegere adevărată a atotputerniciei lui Dumnezeu. Politeismul din vechime se întemeia pe ideea puterii şi influenţei locale a zeităţilor. Erau, de pildă, un Baal al Hermonului, un Baal al Libanului, un Baal al înălţimii Ţefonului şi un Baal-şamin, care era zeul cerurilor, al vârfurilor de munţi şi al fulgerului şi tunetului. Aceşti Baali diverşi sunt adesea amintiţi în vechile texte religioase, ca zei ai războiului, precum şi ca zei ai munţilor, ai norilor şi ai tunetului. Se poate că sirienii au raţionat în mod primitiv în condiţiile lui Baal atât de proeminent în Israel, de când cu timpul Izabelei, ca zeu care dăduse victoria lui Ahab. Samaria se află în regiunea muntoasă a lui Efraim. Dacă urma ca victoria să fie asigurată pentru Siria, se socotea că israeliţii trebuie să fie ademeniţi să se îndepărteze de munţi.