2:6 Fă după înţelepciunea ta, şi să nu laşi ca perii lui cei albi să se pogoare în pace în locuinţa morţilor.
Fă după. Ioab omorâse pe Abner (2Samuel 3,27-30). La acea vreme, David a făcut cunoscut în mod clar faptul că nu avea nici un amestec în această crimă şi a anunţat că, la timpul cuvenit, Domnul va răsplăti ,,după răutatea lui celui ce a făcut răul” (2Samuel 3,31-39). Ioab omorâse şi pe Amasa, pe care David tocmai îl numise în locul lui Ioab (2Samuel 19,13; 20,8-10). Moartea acestor doi trebuia răzbunată. Pe vremea când au fost comise aceste crime, David nu era în postura să-l pedepsească pe Ioab, pentru că acesta cunoştea partea pe care o avusese David la omorârea lui Urie Hititul (1Samuel 11,14.25). Dar glasul dreptăţii a cerut ca astfel de crime ca acelea comise de Ioab să nu rămână nepedepsite. David nu vorbea ca un individ care fusese slujit din greu şi credincios de unul pe care acum îl condamnă, ci ca un împărat teocratic, care poruncea ca Ioab să fie pedepsit pentru crimele săvârşite de un om ale mâini erau curate şi care nu datora nimic lui Ioab. Mai trebuie amintit că Ioab era vinovat şi de faptele pe care David nu le menţionează aici în mod expres, precum uciderea lui Absalom împotriva poruncii clare a împăratului (2Samuel 18,14.15) şi recenta trădare, prin sprijinul acordat lui Adonia (1Regi 1,7), care fără îndoială că înrăise deja pe Solomon împotriva lui.