2:42 Împăratul a chemat pe Şimei, şi i-a zis: Nu te-am pus eu să juri pe Domnul, şi nu ţi-am spus eu hotărât: Să ştii că vei muri în ziua când vei ieşi să te duci într-o parte sau alta? Şi nu mi-ai răspuns tu: Bine! am înţeles?
A chemat pe Şimei. Solomon n-a pronunţat sentinţa asupra lui Şimei fără cercetarea cuvenită a cazului şi fără a înfăţişa toate faptele clar, înaintea celui acuzat. Prin întrebări cercetătoare, Solomon a arătat clar că Şimei era fără scuză. El făcuse un jurământ solemn că va rămâne credincios poruncii împăratului. Pentru ce nu şi-a ţinut jurământul? Răspunsul tăcerii s-a transformat în sentinţă de moarte.