2:3 Păzeşte poruncile Domnului, Dumnezeului tău, umblând în căile Lui, şi păzind legile Lui, poruncile Lui, hotărârile Lui şi învăţăturile Lui, după cum este scris în legea lui Moise, ca să izbuteşti în tot ce vei face şi ori încotro te vei întoarce,
Păzeşte poruncile. Îndemnul lui David către Solomon a fost, înainte de toate, de natură religioasă. În primul rând, Solomon trebuia să fie credincios lui Dumnezeu. Israeliţii erau poporul lui Dumnezeu, iar Solomon urma să domnească peste ei ca un slujitor al Lui. Ultimele cuvinte ale lui David către Solomon n-au fost atât de mult ale unui tată către fiul său cât ale unei căpetenii din Israel, un stat teocratic, către urmaşul său la tron, numit pe cale divină. Întregul discurs trebuie să fie privit prin prisma aceasta. Ca împărat al lui Israel, Solomon avea să fie pus ,,pe scaunul de domnie al împărăţiei Domnului” (1Cronici 28,5). Când a luat împărăţia, el ,,a şezut pe scaunul de domnie al Domnului” (1Cronici 29,23). Israel era o naţiune al cărei împărat era Iehova şi al cărei domnitor omenesc era numai un slujbaş şi un reprezentant al Împăratului ceresc.
Umblând în căile Lui. Împăratul trebuia să cunoască toate căile Domnului şi să umble în ele nu numai pentru cel mai mare bine al sau , ci şi ca o pildă pentru popor. Căile lui Dumnezeu erau căi ale dreptăţii şi păcii şi aveau să-i aducă fericire şi prosperitate.
Păzind legile lui (engl. ,,statutes”). Reglementările sunt prevederi ale legii. Dumnezeu a dat poporului poruncile Sale, apoi a prescris reguli pentru a arăta în mod precis, în cazuri speciale, ce însemna ascultarea. Astfel de reglementări, hotărâri şi mărturii se află în legea lui Moise. Sunt orânduiri ceremoniale, reguli civile, legi ale sănătăţii, precum şi instrucţiuni morale.
Ca să izbuteşti. Toate legile lui Dumnezeu au fost date pentru folosul omului. Dumnezeu a pus pe copiii Săi sub lege, pentru că a dorit să-i vadă fericiţi şi prosperi. Prescripţiile şi poruncile Sale n-au fost date pentru ca să-Şi arate autoritatea supremă, ci pentru a asigura bunăstarea şi fericirea copiilor de pe pământ. Umblând în armonie cu legile cerului, omul găseşte bucuria, pacea, mulţumirea sufletească, sănătatea trupului şi plinătatea vieţii. Neascultarea de aceste legi atrage necazul, tulburarea, boala, necazul, durerea şi moartea. Aceasta a fost arătat lămurit la începutul istoriei lui Israel. Aceasta a fost arătat mereu de profeţi chiar până la sfârşit. ,,De veţi voi şi veţi asculta, veţi mânca cele mai bune roade ale ţării; dar de nu veţi voi şi nu veţi asculta, de sabie veţi fi înghiţiţi, căci gura Domnului a vorbit” (Isaia 1,19.20; compară cu Ieremia 7,5-7). Când, în cele din urmă, Israel a fost nimicit, a fost clar arătat că motivul îl constituia nesupunerea faţă de poruncile lui Dumnezeu (2Regi 17,7-20).