2:2 Eu plec pe calea pe care merge toată lumea. Întăreşte-te, şi fii om!
Pe calea pe care merge toată lumea. Expresia aceasta ne aduce aminte de cuvintele lui Iosua (Iosua 23,14) de la final. Moartea nu face deosebire. Cei mai mari eroi de pe pământ îşi ocupă locul alături de cei mai neînsemnaţi şi toţi merg împreună într-un mormânt comun. Distincţiile lumeşti sunt numai pentru o clipă şi gloria împăraţilor piere oriunde e stăpână moartea.
Întăreşte-te. Gândurile lui David nu sunt cu privire la sine, ci la fiul său, nu cu privire la trecut, ci la viitor. El vorbeşte ca un tată iubitor, ca un ostaş, ca un patriot şi mai presus de toate ca un om care s-a dovedit a fi, în toate amănuntele, un împărat. El îl îndeamnă pe Solomon să fie tare atunci când va lua asupra-şi răspunderea conducerii, întocmai cum L-a îndemnat Moise pe Iosua (Deuteronom 31,7) şi cum Domnul Însuşi îl îndemnase pe Iosua (Iosua 1,7).
Şi fii om. În ciuda tinereţii lui, Solomon era acum împărat şi, ca atare, el trebuia să se dovedească a fi om. El trebuie să fie om deplin stăpân pe sine şi pe poporul său, fără teamă şi mai presus de corupţie. El trebuia să caute mai întâi nu propriile lui interese, ci pe acelea ale poporului pe care fusese chemat să-l slujească şi pe Dumnezeu, al cărui reprezentant era.