2:29 Au dat de ştire împăratului Solomon că Ioab a fugit la cortul Domnului, şi că este la altar. Şi Solomon a trimis pe Benaia, fiul lui Iehoiada, zicându-i: Du-te şi loveşte-l!
Loveşte-l. După primirea ştirii despre moartea lui Adonia, Ioab a fugit în sanctuar. Dacă el sar fi simţit întru totul nevinovat de complicitate în recenta conspiraţie, n-ar fi avut de ce să-i fie frică. Cuvintele lui Solomon, prin care pronunţă sentinţa asupra lui, nu fac referire la nimic altceva decât la crimele amintite pe patul de moarte de către David. Fără îndoială că unul din motive a fost că sanctuarul era refuzat în cazuri de crimă cu voia (Exod 21,14). Legile împotriva vărsării de sânge erau atât de stricte, încât este îndoielnic dacă un ucigaş putea fi iertat după lege (Numeri 35,16-34; Deuteronom 19,11-13). Dacă sentinţa împotriva unui ucigaş cu voia nu era adusă la îndeplinire, ţara urma să poarte vinovăţia sângelui (Numeri 35,33). Altarul oferea adăpost numai pentru cei care ucideau fără voie, dar nu acesta era cazul lui Ioab. Cunoscând bine legea, el ştia care-i era soarta. Cât era el de aspru şi de îndrăzneţ soldat, ,,prea îndrăzneţ” chiar şi pentru serverul războinic David, bătrânul căpitan şi-a întâmpinat sentinţa fără nici un cuvânt de protest sau opoziţie. El era vinovat de crime pentru care ştia că nu putea să prezinte nici o apărare.