19:3 Ilie, când a văzut lucrul acesta, s-a sculat şi a plecat, ca să-şi scape viaţa. A ajuns la Beer-Şeba, care ţine de Iuda, şi şi-a lăsat slujitorul acolo.
Să-şi scape viaţa. După un triumf atât de deplin contra profeţilor lui Baal, şi după o manifestare atât de mare de curaj, s-ar părea că profetul lui Dumnezeu ar fi gata să înfrunte orice încercare a credinţei. Cineva ar putea susţine că Ilie, care a avut o atât de însemnată dovadă a prezenţei şi binecuvântării lui Dumnezeu, nu avea să-şi piardă niciodată curajul. Dar el suferea de reacţia care atât de des urmează după succes. El sperase că măreaţa victorie de pe Carmel avea să risipească vraja Izabelei de deasupra împăratului. Când profetul a fost informat despre rezistenţa încăpăţânată a împărătesei faţă de noul apel la reformă, era mai mult decât putea el să suporte. El a fost nepregătit pentru ura impertinentă, calculată şi hotărâtă a acestei împărătese păcătoase. El nu putea decât să se gândească cum să scape din ghearele atât de înrăite şi nemiloase ale unui astfel de vrăjmaş. Fără să se gândească la consecinţele umblării lui, el a fugit să-şi scape viaţa.
Ilie n-a făcut bine că a părăsit slujba şi sarcina lui. Lucrarea lui încă nu se terminase. Lupta de-abia începuse. Dacă el ar fi rămas plin de curaj şi dacă ar fi trimis înapoi o solie pentru împărăteasă, aducându-i aminte că Dumnezeu, care i-a dat o biruinţă atât de mare asupra profeţilor lui Baal, nu-l va părăsi acum, el ar fi găsit îngeri gata să-i ocrotească viaţa. Judecăţi ale lui Dumnezeu, în formă vădită ar fi căzut asupra Izabelei, care ar fi făcut o impresie teribilă şi o reformă grandioasă s-ar fi abătut asupra ţării (vezi PK 160). Fugind ca să-şi scape viaţa, Ilie a făcut jocul vrăjmaşului. Fuga la Beer-Şeba a contribuit mult la umbrirea biruinţei de pe Carmel.
Beer-Şeba. Cetatea se afla la graniţa de sud a lui Iuda, cam la 152 km de Izreel. Ea aparţinea împărăţiei de sud a lui Iuda, care era pe acea vreme atât de mult asociată cu Israel, încât Ilie nu avea să fie în siguranţă acolo.