18:4 De aceea când a nimicit Izabela pe prorocii Domnului, Obadia a luat o sută de proroci, i-a ascuns câte cincizeci într-o peşteră, şi i-a hrănit cu pâine şi cu apă.
Când a nimicit Izabela. De-abia acum ne este prezentat tabloul despre severitatea persecuţiei împotriva poporului lui Dumnezeu şi cine era spiritul conducător. Împărăteasa Izabela, furioasă pe solia lui Ilie care a închis cerurile ca să nu mai poată da ploaie, a hotărât ca profetul şi toţi aceia care erau cu el în slujba lui Iehova, să fie ucişi. Într-adevăr, nefiind ameninţată de foamete, devoţiunea Izabelei faţă de Baal avea s-o facă vrăjmaşă faţă de profetul lui Dumnezeu.
O sută de prooroci. Profeţii amintiţi aici erau fără îndoială membri ai şcolilor profeţilor. Ei erau
a. o grupă de profeţi-elevi şi profeţi-predicatori care erau la început instruiţi de profeţi şi care îşi consacrau viaţa lor pentru propagarea soliei de vieţuire dreaptă şi sfântă. Faptul că 100 dintre ei erau ascunşi de Obadia dovedeşte că ei trebuie să fi fost mult mai numeroşi, chiar în Israel care, pe
b. o perioadă atât de lungă mersese contrar căilor Domnului.
Într-o peşteră. În Palestina, peşterile erau obişnuite. Numai în regiunea Muntelui Carmel erau peste 200 de peşteri. Peşterile din Palestina erau atât peşteri naturale, cât şi făcute de mâna omului, şi serveau ca locuinţe, morminte, magazii, rezervoare de apă sau grajduri pentru vite. În timp de război sau de opresiune, ele ofereau excelente locuri de refugiu (Iosua 10:16–27; Judecători 6:2; 1Samuel 13:6; 22:1; 24:3–10; 2Samuel 23:13).