18:29 Când a trecut amiaza, au aiurat, până în clipa când se aducea jertfa de seară. Dar nu s-a auzit nici glas, nici răspuns, nici semn de luare aminte.
Ei au aiurit. (Prophesied, în engleză.) Aceşti agenţi ai lui Baal erau numiţi profeţi (v. 19). Îndeplinirea slujbei lor în totalitatea ei poate fi considerată ca un act de profeţire. Sau probabil, întrun sens mult mai restrâns, ei au profetizat cum a făcut şi Saul, care ,,s-a înfuriat în mijlocul casei” (1Samuel 18:10), când asupra lui a venit un duh rău. Experienţa lui Saul putea să fie ca şi aceea a închinătorilor la diavol, din ţările orientale de azi, despre care se spune că uneori se angajează într-o înaltă stare de delir religios, când dau naştere la gălăgie şi mormăială neînţeleasă. Satana şi îngerii lui au fost de faţă pe Muntele Carmel şi ar fi făcut orice în limita puterii lor pentru a coborî focul dorit, dacă aceasta le-ar fi fost îngăduit de Dumnezeu. Dar Domnul, deşi a îngăduit demonilor să prezinte unele dintre cele mai revoltătoare aspecte ale prezenţei lor în oameni, nu a îngăduit lui Satana să coboare foc, în numele lui Baal.