5:4 pentru că oricine este născut din Dumnezeu, biruieşte lumea; şi ceea ce câştigă biruinţă asupra lumii, este credinţa noastră.
Pentru că. Literal, ,,deoarece”. Ioan este pe punctul de a oferi încă un motiv pentru care poruncile lui Dumnezeu nu sunt o povară obositoare şi istovitoare. Pentru sufletul omenesc lipsit de ajutor, ele sunt imposibil de împlinit (Romani 8,7), dar pentru creştinul născut din nou (Ioan 3,3), toate lucrurile sunt cu putinţă (Marcu 11,22–24; Filipeni 4,13). El este părtaş firii dumnezeieşti (2 Petru 1,4) şi se adapă din aceleaşi izvoare care L-au susţinut pe Hristos în viaţa Sa pe acest pământ (TM 386; DA 123).
Oricine. [,,Orice“, KJV]. Se poate că Ioan a folosit cuvântul ,,orice” în loc de ,,oricine” pentru a sublinia natura cuprinzătoare a adevărului pe care îl rosteşte (compară cu Ioan 3,6). Fiecare principiu drept vine de la Dumnezeu şi e capabil să biruiască principiile lumeşti, care vin de la Satana.
Născut din Dumnezeu. Vezi comentariul de la cap. 3, 9.
Biruieşte. Gr. nikao (vezi comentariul de la cap. 2,13). Forma verbului din versiunea greacă arată că biruinţa creştină poate fi continuă. Ori de câte ori creştinul născut din nou rezistă ispititorului prin puterea Cerului, duşmanul este înfrânt (Iacov 4,7).
Lumea. Gr. kosmos (vezi comentariul de la cap. 2,15).
Câştigă. [,,Biruieşte”, KJV]. Gr. nikao (vezi comentariul de la cap. 2,13). În versiunea greacă este un interesant joc de cuvinte între nike şi nikao, care poate fi tradus astfel: ,,biruinţa a fost cea care a biruit lumea”. Forma verbului ar părea că se referă la timpul când credincioşii au rupt-o cu lumea, deoarece apostolul vorbeşte despre credinţa lor. Ar mai putea fi o referire la acea mare şi unică biruinţă care îl face în stare pe creştin să biruiască lumea – biruinţa personală a lui Hristos asupra diavolului –, dar nu acesta este gândul care-l preocupă pe Ioan în versetul acesta.
Biruinţa. Gr. nike, ,,mijloace pentru a câştiga biruinţa”, ,,biruinţa”, de la nikao, ,,a birui” (vezi mai sus, la ,,biruieşte”). În Noul Testament nike apare numai aici, dar era obişnuit în greaca clasică şi acesta era numele zeiţei victoriei la greci.
Credinţa. Gr. pistis (vezi comentariul de la Evrei 11,1). Aici este singurul loc unde este folosit cuvântul acesta în Evanghelia şi în epistolele lui Ioan. Cum poate ,,credinţa noastră” să ne facă în stare să biruim lumea? Ioan oferă răspunsul în v. 5, unde dă de înţeles că este vorba de credinţa prin care omul Îl acceptă pe Isus ca Fiu al lui Dumnezeu. Printr-o astfel de credinţă, creştinul va birui, la fel ca Mântuitorului său. Ea nu se limitează la recunoaşterea mentală, ci duce la fapte bune. Ca şi paraliticul căruia i s-a poruncit să se ridice, noi încercăm să facem ceea ce pare imposibil (Ioan 5,5–9). Când voinţa noastră alege să se ridice din sclavia păcatului, puterea dătătoare de viaţă a lui Dumnezeu intră în fiecare fibră a fiinţei noastre şi ne face în stare să săvârşim ceea ce ne dorim, prin credinţă. Dacă am fi inactivi şi am aştepta ca Domnul să ne ridice din păcat, nu s-ar întâmpla nimic. Credinţa noastră trebuie să ia în stăpânire făgăduinţele Sale şi trebuie să dorească, să aleagă şi să acţioneze înainte de a simţi că avem putere.