5:12 Cine are pe Fiul, are viaţa; cine n-are pe Fiul lui Dumnezeu, n-are viaţa.
Are pe Fiul. A-L avea pe Fiul înseamnă a crede în El în aşa fel încât El să devină pentru noi tot ce semnifică numele Său: Mântuitor, Domn, Cel Uns să fie împăratul nostru (vezi comentariul de la Ioan 1,12; 5,24). Înseamnă ca Hristos să locuiască în inima noastră ca Oaspetele cel mai onorat (vezi comentariul de la Galateni 2,20; Efeseni 3,17; Apocalipsa 3,20).
Are viaţa. Adică viaţa veşnică, la care se face referire în v. 11. Viaţa aceasta începe o dată cu naştere din nou şi continuă în lumea viitoare (vezi comentariul de la Ioan 8,51; 10,10). Cei care cultivă relaţia cu Isus devin părtaşi ai caracterului Său. Aşadar, a-L avea pe Fiul este garanţia vieţii veşnice.
N-are. Deoarece Tatăl a ales să ne ofere viaţa veşnică numai prin Fiul Său (Ioan 1,4; 3,16; 17,2), cei care Îl resping pe Fiul refuză unica sursă a vieţii adevărate. Observaţi că în propoziţia negativă Ioan îmbogăţeşte titlul lui Hristos şi-L descrie nu doar ca ,,Fiu”, ci ca ,,Fiul lui Dumnezeu”, scoţând astfel în evidentă sursa principală a vieţii pe care o oferă Fiul: ea vine de la Dumnezeu (vezi comentariul de la Ioan 5,26).