4:2 Duhul lui Dumnezeu să-L cunoaşteţi după aceasta: Orice duh, care mărturiseşte că Isus Hristos a venit în trup, este de la Dumnezeu;
Duhul lui Dumnezeu. Aici este singurul loc din scrierile ioanine unde apare acest titlu. Forma greacă identică (compară cu 1 Corinteni 2,14; 3,16) este rară în Noul Testament. Ioan se aşteaptă ca cei credincioşi să identifice practic Duhul care vine de la Dumnezeu. Nu trebuie acceptată nici o învăţătură despre care se susţine că vine de sus şi are autoritatea divină, fără ca mai întâi să fie pusă la probă. Scriptură oferă norme vrednice de încredere, prin care să fie puse la probă toate învăţăturile, iar fiecare solie divină va fi în acord cu ceea ce a descoperit deja Dumnezeu (vezi comentariul de la 2 Petru 1,20.21).
Să-L cunoaşteţi. Versiunea greacă permite traducerea verbului fie la imperativ, ,,să-L cunoaşteţi!”, fie la indicativ prezent, ,,Îl cunoaşteţi”. Stilul exprimării ioanine favorizează a doua variantă, ca în cap. 2,3.5; 3,16; etc. Este mai probabil că apostolul apelează la cunoştinţa credincioşilor decât că îi îndeamnă să capete acea cunoştinţă.
După aceasta. Literal, ,,în aceasta”, referindu-se la proba despre care vorbeşte mai târziu în acest verset (vezi comentariul de la cap. 2,3).
Orice duh. Cuvintele lui Ioan sunt atotcuprinzătoare. El este gata să recunoască ,,orice duh” care împlineşte condiţiile acestea.
Mărturiseşte. Gr. homologeo (vezi comentariul de la cap. 1,9; compară cu cel de la Matei 10,32). Se pare că aici cuvântul homologeo poate avea două sensuri: (1) a recunoaşte adevărul doctrinei întrupării Fiului lui Dumnezeu; (2) a descoperi în viaţă efectul încrederii în această doctrină. Mărturisirea adevărată cere mai mult decât doar a fi de acord verbal cu o învăţătură: ea cere viaţa trăită în Hristos.
Isus Hristos. Vezi comentariul de la Matei 1,1; Filipeni 2,5; 1 Ioan 2,22; 3,23.
A venit. Verbul dă de înţeles că Hristos exista înainte de a fi devenit om. Din condiţia Sa anterioară El a venit pe acest pământ. Forma verbului în greceşte poate sugera că Mântuitorul nu a venit temporar în trup şi apoi l-a părăsit, ci că El încă păstrează atât natura umană cât şi pe cea dumnezeiască şi este, în felul acesta, un reprezentant uman în cer, dar şi un reprezentant divin, deoarece este o Persoană a Dumnezeirii (vezi comentariul de la Ioan 1,14; vezi Vol. V, pp. 917, 918).
În trup. Unii din cei care au tăgăduit natura umană a lui Hristos au pretins că de fapt Dumnezeu a venit asupra omului Isus la botez şi L-a părăsit la răstignire, dar Ioan respinge această idee.
În fiecare perioadă a istoriei omenirii a existat un adevăr prezent care trebuia scos în evidenţă, iar acest adevăr a variat de-a lungul veacurilor. Iudeii care s-au convertit după Ziua Cincizecimii trebuiau să-L accepte pe Isus ca Mesia cel aşteptat, deoarece chestiunea principală era dumnezeirea lui Hristos. Puţin mai târziu gnosticii au tăgăduit nu divinitatea, ci natura umană a Mântuitorului. Ei erau dispuşi să creadă că zeii se descoperă oamenilor în felurite moduri, dar tăgăduiau că într-adevăr ,,cuvântul S-a făcut trup” (vezi Introducerea, tema). Aşadar accentul pe care îl pune Ioan asupra întrupării avea o însemnătate aparte pentru timpul acela.
Adevărul pe care îl enunţă Ioan a trebuit accentuat mereu, dar niciodată mai mult decât în timpul nostru. Faptul că Fiul lui Dumnezeu a devenit om pentru a-i mântui pe oameni trebuie să fie clar propăvăduit în aceste vremuri, când oamenii, mai mult ca oricând, încearcă să explice supranaturalul (vezi comentariul de la Matei 1,23; Luca 1,35). Trebuie să fim personal conştienţi de întrupare, să ne reamintim că Dumnezeu, care a făcut posibil acest miracol, este capabil să săvârşească orice minune necesară pentru mântuirea noastră. Acceptarea planurilor şi a călăuzirii Sale poate fi o mărturisire a credinţei noastre ,,că Isus Hristos a venit în trup”. O astfel de mărturie nu poate fi făcută fără ajutor divin, deoarece ,,nimeni nu poate zice: ‚Isus este Domnul’ decât prin Duhul Sfânt” (1 Corinteni 12,3).
Este de la Dumnezeu. Vezi comentariul de la v. 1. Cel care mărturiseşte că Isus Hristos a venit în trup dovedeşte originea divină a Duhului care lucrează în el.