3:9 Oricine este născut din Dumnezeu, nu păcătuieşte, pentru că sămânţa Lui rămâne în el; şi nu poate păcătui, fiindcă este născut din Dumnezeu.
Oricine. Din nou apostolul foloseşte cuvântul acesta cuprinzător (vezi comentariul de la Ioan 3,16; 1 Ioan 3,4.6). Ceea ce spune el se aplică tuturor celor ,,născuţi din Dumnezeu”.
Născut din Dumnezeu. Vezi comentariul de la cap. 2,29. Dar aici, spre deosebire de cap. 2, 29, nu este nici o îndoială că scriitorul vorbeşte despre naşterea din Tatăl. Ioan este singurul autor al Noului Testament care vorbeşte despre faptul că suntem ,,născuţi din Dumnezeu” (Ioan 1,13, 1 Ioan 4,7; 5,1.4.18). Forma verbului din versiunea greacă arată că este vorba de cei care au fost născuţi din Dumnezeu şi care continuă să fie copiii Săi. Astfel, el îl include pe fiecare creştin care nu s-a întors în lume şi astfel nu L-a tăgăduit pe Domnul care l-a răscumpărat.
Nu păcătuieşte. [,,Nu săvârşeşte păcat”, KJV]. Adică nu continuă să păcătuiască sau nu păcătuieşte în mod obişnuit (vezi comentariul de la v. 6, unde în limba greacă verbul are aceeaşi formă). Apostolul îi caracterizează astfel pe toţi cei care au fost născuţi din Dumnezeu. Ei au fost născuţi din nou, natura lor e schimbată şi ei se asemănă cu Tatăl lor ceresc (vezi comentariul de la Ioan 3,3–5; 1 Ioan 3,1). Acum ei urăsc păcatul, pe care îl iubeau, şi iubesc neprihănirea, pe care o dispreţuiau (vezi comentariul de la Romani 6,2.6; 7,14.15). Astfel de oameni nu mai sunt sclavi ai vechilor lor păcate, ei nu mai comit în mod obişnuit vechile greşeli. Puterea dumnezeiască le-a dat biruinţă asupra slăbiciunilor şi este gata să-i ajute să biruiască alte păcate, de care nu fuseseră până atunci conştienţi.
Sămânţa Lui. Adică sămânţa lui Dumnezeu, ,,principiul divin al vieţii” (Vincent), care, sădit într-un păcătos, aduce la viaţă omul cel nou, pe creştin. Această ,,sămânţă” divină rămâne în omul cu adevărat convertit, îi oferă energie spirituală şi îl face în stare să reziste cu succes păcatului. În felul acesta, Ioan are încredere că Dumnezeu îl poate face pe creştin biruitor asupra păcatului. Pentru că puterea dumnezeiască lucrează în sufletul său, creştinul încetează să mai păcătuiască.
Nu poate păcătui. Sau ,,nu e în stare să continue să mai păcătuiască” sau ,,nu e în stare să continue să păcătuiască în mod obişnuit”. Asta nu înseamnă incapacitatea creştinului de a mai comite vreo faptă greşită. Dacă ar fi incapabil să păcătuiască, n-ar exista nici o virtute în faptul că e fără păcat şi nici nu ar putea să-şi dezvolte caracterul. Ioan a dat deja de înţeles că şi creştinul face uneori greşeli (vezi comentariul de la cap. 2,1). Pasajul arată că, fiind născut din Dumnezeu şi având în el puterea dătătoare de viaţă a Acestuia, creştinul nu poate să continue vechea sa viaţă de păcat. El are acum idealuri neprihănite, care au fost sădite în sufletul său prin naşterea din nou.